Metamorfoze

Atenție: această carte se ascultă cu melodia Body and Soul – Coleman Hawkins pe fundal.

Am început volumul doi al seriei Peter Grant, Soho în lumina lunii, dintr-un motiv cât se poate de egoist: vrând-nevrând, trebuia să aflu dacă presimțirile mele legate de Lesley May se vor adeveri. Și nu m-am înșelat. În ciuda desfigurării teribile care i-a distrus viața, Lesley dovedește o șiretenie și un talent remarcabil, continuând să îl ajute pe Peter Grant în misiunile lor supranaturale.

Totuși, mărturisesc că atașamentul meu cel mai mare nu a fost neapărat față de Peter, ci față de cățelul Toby. Am parcurs paginile cu sufletul la gură doar pentru a vedea dacă Peter se va abține să-l sacrifice și dacă se va atașa de el. Marele meu noroc (și al lui Toby) a fost prezența lui Molly, menajera tăcută și enigmatică de la The Folly, care a avut grijă de el. Nu în ultimul rând, am avut o curiozitate editorială față de construcția lui Simone, un personaj aflat în prima fază în planurile lui Ben Aaronovitch ca protagonistă principală.

Sinopsis Soho în lumina lunii

Cântecul. Asta remarcă întâi de toate polițistul și ucenicul vrăjitor Peter Grant atunci când examinează trupul lui Cyrus Wilkins, cântăreț de jazz în timpul liber și contabil pentru restul vieții, care aparent a murit de atac de cord în timp ce cânta pe scena Club 666 din cartierul Soho al Londrei. Ritmul vechilor melodii de jazz se ridică din corpul său ‒ un semn clar că ceva la moartea bărbatului nu este natural, ci supranatural.

Trup și suflet. Asta este și ceea ce riscă Peter Grant pentru a investiga o serie de decese similare din zona Soho. Cu ajutorul Inspectorului Șef Thomas Nightingale, ultimul vrăjitor din Anglia, și cu asistența frumoasei fane a lumii jazz-ului, Simone Fitzwilliam, Peter descoperă o primejdie magică letală ‒ una care conduce la treptele propriei case și la o promisiune uitată a unui tânăr muzician: talentatul cântăreț de trompetă Richard „Lord” Grant ‒ altfel cunoscut ca dragul tată al lui Peter.

Seria Peter Grant

Soho în lumina lunii este al doilea volum din seria de succes Peter Grant (cunoscută internațional ca Rivers of London). Din păcate, editurile de pe la noi s-au oprit din tradus exact când acțiunea devenea mai interesantă, lăsându-ne doar cu primele două volume. Dacă apeși cu încredere pe primul titlu de mai jos, vei ateriza direct pe recenzia primului volum unde poți citi și ce păreri trăsnite are Ben Aaronovitch despre propria sa creație (da, autorul își critică singur opera, că doar cine altcineva s-o facă?):

• Volumul 1: Râurile din Londra (Rivers of London)
• Volumul 2: Soho în lumina lunii (Moon Over Soho)

În timp ce Peter Grant încearcă să facă vrăji folosind merele și este prins între vizitele la Lesley și plimbările cu Toby, este chemat alături de colegii din poliție să investigheze o serie de morți suspecte. Toate victimele erau cântăreți de jazz, iar amprenta magică rămasă în urma deceselor lor era rezonanța melodiei Body and Soul a lui Coleman Hawkins.

Iar de data aceasta, Peter Grant este cam pe cont propriu. Deoarece Lesley May se află în convalescență după accidentul suferit, iar Nightingale este și el în recuperare, Peter ajunge să meargă mai des pe acasă. De aici începe, practic, distracția: tatăl său este fost cântăreț de jazz, iar ancheta se împletește strâns cu cultura marilor muzicieni. Interpretările și reevaluările pieselor lor celebre fac ca întreaga investigație să curgă ca o melodie continuă.

De fapt, abia în acest volum Peter începe cu adevărat să devină un ucenic, iar Nightingale să se ocupe serios de instruirea lui. Astfel, pe lângă ancheta propriu-zisă, Peter și noi alături de el vom asista la diverse lecții despre magie, dar și despre pericolele folosirii acesteia în scopuri strict personale sau dăunătoare.

Mi s-a părut că Ben Aaronovitch a dorit ca prin acest volum să prezinte un pic și partea istorică a magiei din cel de-Al Doilea Război Mondial: cum au fost folosiți oamenii cu presupuse puteri paranormale și cum, la finalul zilei, războiul în sine înseamnă doar moarte, pierdere, multă tristețe și remușcarea supraviețuirii.

Autorul creează o lume destul de aparte: în acest volum și de fapt în toată seria Peter Grant, magia este strâns legată de teme sociale de impact, de repere istorice și de mitologia Londrei. Deși lumea magică redată de el este una cinematografică, ea păstrează totuși tușa și descrierile tipice unei opere literare.

Mi-a plăcut acest volum și întreaga serie Peter Grant; cred că în mod particular este perfectă pentru un iubitor de jazz, dar și pentru cei care s-au săturat de anchetele în stil clasic. Din păcate, la noi s-au tradus doar primele două volume, astfel că avem încă o serie necontinuată, ceea ce este destul de trist.

Cum navighezi o relație afectată de o dizabilitate vizibilă

Dincolo de magie și de lumea anchetelor fantastice, acest volum aduce în prim-plan o temă profund umană: cum te porți cu o persoană care se confruntă cu o dizabilitate vizibilă? Autorul explorează modul în care un astfel de eveniment afectează o relație de prietenie și dificultățile pe care le aduce la suprafață. Răspunsul oferit de carte vine prin adaptare și normalitate: te comporți firesc, ținând totodată cont de noile nevoi. Chiar dacă la început lucrurile pot părea bizare sau stângace, în timp toate se așază evident, dacă îți dorești cu adevărat să păstrezi acea prietenie.