Metamorfoze

— Ce poate fi mai bun decât un thriller polițist?
— O fantezie cu un polițist vrăjitor!

Cu ocazia acestui volum din seria Peter Grant, am ajuns să citesc primul meu fantasy scris de un bărbat lucru destul de rar în biblioteca mea, dar și primul fantasy polițist. Fiecare pagină citită a meritat din plin: m-a amuzat și mi-a provocat imaginația și atenția, eveniment mai deosebit în geeral.

Sinopsis: Râurile din Londra

Ofițerul stagiar Peter Grant visează să ajungă detectiv al Poliției Metropolitane din Londra. Păcat că superiorii lui au de gând să îl repartizeze Unității de Progresie a Investigațiilor, unde cel mai mare pericol pe care l-ar putea înfrunta este să se aleagă cu o tăietură de la hârtiile birocrației moderne.

Însă perspectivele de carieră și de viață ale lui Peter se schimbă după ce are loc o crimă neobișnuită, iar el intervievează un martor ocular care se întâmplă să fie și fantomă. Abilitatea unică a lui Peter de a putea discuta cu ființe trecute prin moarte îl aduce în atenția Inspectorului Thomas Nightingale, care investighează infracțiunile ce implică magia și supranaturalul.

După ce o serie de crime brutale și stranii cuprinde Londra, Peter, acum ucenic vrăjitor, devine parte a unei lumi în care zeii și zeițele se amestecă printre muritori, iar un spirit teribil și încă nestins al trecutului își dorește să scufunde orașul în haos.

Seria Peter Grant

Râurile din Londra este prima carte din seria Peter Grant (cunoscută internațional ca Rivers of London). Din păcate, pe meleagurile noastre s-au tradus doar primele două volume, deși seria numără în prezent 10 volume principale, alături de nuvele și benzi desenate:

• Volumul 1: Râurile din Londra (Rivers of London / Midnight Riot)
• Volumul 2: Luna de deasupra Soho-ului (Moon Over Soho)
• Volumul 3: Whispers Under Ground (netradus în română)
• Volumul 4: Broken Homes (netradus în română)
• Volumul 5: Foxglove Summer (netradus în română)
• Volumul 6: The Hanging Tree (netradus în română)
• Volumul 7: Lies Sleeping (netradus în română)
• Volumul 8: False Value (netradus în română)
• Volumul 9: Amongst Our Weapons (netradus în română)
• Volumul 10: Winter’s Gifts (netradus în română)

Dacă ai fost curios cum se îmbină investigațiile polițienești cu magia pe străzile capitalei britanice, cum a fost conceput personajul Peter Grant și ce rol au avut primele tehnologii în redactarea seriei, răspunsurile de mai jos îți oferă o privire detaliată în culisele volumului Râurile din Londra.

*Informațiile de mai jos sunt extrase și sintetizate din interviuri acordate de Ben Aaronovitch pentru publicațiile Den of Geek și The Guardian.

Cum a apărut ideea seriei Peter Grant ?

Ceea ce avea să devină cartea Râurile din Londra a început pentru Ben Aaronovitch ca o idee concepută inițial pentru televiziune. Proiectul purta numele Magic Cops și pornea de la o premisă pe cât de simplă, pe atât de atrăgătoare: existența unei secții de poliție londoneze în care funcționează polițiști specializați în magie.

Aaronovitch a realizat însă că televiziunea britanică de la acea vreme nu era pregătită să producă un astfel de serial în forma imaginată de el. Așa că a decis să abandoneze proiectul pentru o vreme. Când a reluat ideea, a făcut o schimbare esențială: în loc de un scenariu TV, povestea a fost reorientată spre formatul de roman.

În faza inițială a proiectului Magic Cops, Ben Aaronovitch avea în minte o protagonistă pe nume Simone o tânără polițistă de origine jamaicană, aflată la sfârșitul perioadei de probă, care avea o relație de rivalitate și prietenie cu Lesley. Acest din urmă personaj a supraviețuit adaptării, devenind Lesley May din romane.

Trecerea la formatul de roman a adus însă o provocare narativă: Aaronovitch a simțit că redactarea unei voci feminine la persoana întâi necesita o certitudine stilistică ce îi lipsea în acel moment. Într-o narațiune la persoana întâi, perspectiva protagonistului este filtrul prin care cititorul descoperă întreaga lume. Această necesitate a dus la transformarea personajului Simone în Peter Grant.

Cum a apărut Peter Grant?

Odată stabilită identitatea noului protagonist un polițist londonez de origine mixtă —, detaliile despre viața lui au început să se contureze în mod natural în mintea autorului. Au apărut tatăl muzician de jazz, mama venită din Sierra Leone, trecutul familiei, cartierul, școala urmată și pașii spre cariera în poliție.

Construirea acestei identități nu a pornit dintr-o intenție de a bifa o anumită diversitate, ci din dezvoltarea organică a personajului. Momentul decisiv a apărut la scrierea primelor cinci pagini ale romanului, când vocea lui Peter Grant a început să funcționeze coerent și Aaronovitch a știut că a prins ceva ce putea deveni o carte de succes.

Trecerea la proză a rezolvat și marile provocări logistice ale ecranizării. În timp ce televiziunea trebuia să găsească un mod de a face magia vizibilă și profitabilă, romanul îi oferea lui Ben Aaronovitch libertate deplină: era suficient ca un polițist londonez să ia declarația unui martor care se dovedește a fi mort pentru ca totul să pornească.

De ce Londra este locul de acțiune?

Pentru Ben Aaronovitch, alegerea Londrei a fost un pas firesc, fiind orașul natal și cel mai bine cunoscut. Pentru o poveste care combină poliția, magia și anchetele criminalistice, plasarea într-un mediu familiar oferă un avantaj practic uriaș, mai ales în timpul redactării la ore târzii, când reconstrucția de la zero a unui oraș fictiv nu este fezabilă.

Londra din seria Peter Grant reprezintă o succesiune de straturi istorice suprapuse. Cu o existență de aproape două milenii, capitala britanică poartă trecutul în fiecare stradă, clădire, pod sau biserică, fără a fi nevoie ca acesta să fie introdus artificial.

Pentru un univers locuit de fantome, zei ai râurilor și vrăjitori, acest detaliu este esențial. Londra reală și Londra magică ocupă exact același spațiu. Magia nu înlocuiește orașul vizibil, ci se ascunde în el.

Ca polițist, Peter Grant poate trece pe lângă o clădire obișnuită știind că în spatele ei se află o bucată de istorie invizibilă pentru majoritatea trecătorilor. Trecutul nu este un simplu decor; el poate deveni probă în anchetă, suspect, martor sau sursă directă de magie. Orașul devine astfel un personaj în sine.

Cum reușește să îmbine magia cu procedurile reale din poliție?

O decizie conceptuală importantă a autorului a fost refuzul de a folosi poliția ca simplu fundal decorativ. Premisa seriei se bazează pe un polițist care se confruntă cu magia, nu pe un magician care poartă uniformă.

Peter Grant rămâne un reprezentant al legii chiar și când supranaturalul devine o realitate cotidiană. Procedurile luarea de declarații, strângerea probelor, urmărirea suspecților — rămân neschimbate, chiar dacă martorul este o fantomă sau crima are cauze magice. Logica lumii reale nu este abandonată când apare magia; dimpotrivă, este aplicată riguros peste fantastic.

De aici rezultă și formula folosită de Aaronovitch pentru a descrie seria: „Ce-ar fi dacă Gandalf s-ar alătura Sweeney-ului?” adică integrarea unui vrăjitor într-o structură polițienească clasică, cu tot cu ierarhii, protocoale și birocrație.

Magia nu anulează procedura polițienească, ci o complică. Tensiunea principală vine din poziționarea lui Peter între două instituții: poliția modernă, bazată pe reguli clare, și Folly, vechea instituție magică a Londrei, care încearcă să se adapteze lumii contemporane. Răspunsul protagonistului este simplu: tratarea magiei ca pe o sarcină obișnuită de serviciu, oricât de neobișnuită ar fi ea.

Cum l-a ajutat calculatorul pe Ben Aaronovitch să devină scriitor? (Ben Aaronovitch)

Dacă lumea lui Peter Grant pare astăzi extrem de elaborată, începutul carierei lui Aaronovitch a fost mult mai puțin confortabil. Autorul a recunoscut că era un dactilograf rapid, dar extrem de inexact, având probleme serioase cu ortografia.

Trecerea decisivă s-a produs odată cu apariția procesorului de texte Amstrad PCW. Programul Locoscript îi oferea editare direct pe ecran și, mai important, un verificator ortografic eficient. Dintr-odată, putea să scrie fără ca fiecare pagină să devină o luptă cu propriile greșeli de tipar.

Ben Aaronovitch a spus chiar că PCW-ul „i-a salvat viața”, permițându-i să scrie primele scenarii și romane și, mai în glumă, mai în serios, să scape de perspectiva de a trebui să meargă la un loc de muncă obișnuit pentru a-și câștiga existența. Calculatorul a eliminat bariera dintre idei și hârtie, deschizând drumul pentru ca proiectul Magic Cops să devină prima carte din seria Peter Grant volumul Râurile din Londra.

Peter Grant este aproape de finalizarea studiilor la Academie. Alături de prietena lui, Lesley, este trimis ca debutant să păzească scena unei crime. Pentru că munca le dă bătăi de cap amândurora, când Lesley pleacă să cumpere cafea, Peter decide că descifrarea inscripțiilor de la Biserica Sfântul Paul din Londra este cel mai util lucru de făcut la ora 4 dimineața.

Alegerea se dovedește surprinzător de eficientă, deoarece întâlnește pentru prima dată un martor neobișnuit: o fantomă. Aceasta se lasă interogată, dar nu și identificată. Aflând despre această întâmplare, inspectorul Nightingale decide să-l recruteze pe Peter Grant în echipa lui un departament special de polițiști vrăjitori care se ocupă cu investigarea cazurilor paranormale din Londra.

Sincer, am avut noroc cu această carte! Dacă nu i-aș fi verificat sinopsisul când am auzit prima dată de ea, probabil că aș fi ratat una dintre seriile favorite din acest an. Cu siguranță o voi reciti peste câteva luni. Nu doar descrierea m-a atras, ci și faptul că este scrisă de un bărbat lucru care se întâmplă destul de rar în biblioteca mea.

Revenind, povestea îți cere atenția încă din primele pagini: intriga, acțiunea și umorul îți solicită din plin concentrarea. Din fericire, este genul de carte care te provoacă cu totul, deoarece nu urmează drumul bătătorit din fantasy. Magia este, efectiv, o uneltă folosită de Ben Aaronovitch pentru a clădi misterul și a lega întreaga poveste.

Universul magic construit de autor este complex, împletit strâns cu legendele Londrei despre râuri și amestecat cu mitologia vest-africană, în special cea nigeriană (mama lui Peter fiind originară din Sierra Leone).

Ancheta începe ușurel, mai mult pe o notă ironică la adresa lui Peter, care inițial este considerat un investigator mai puțin înzestrat decât Lesley. Cu toate acestea, pe parcursul poveștii, calitățile lui încep să iasă la iveală, iar prietenia dintre cei doi devine un punct stabil și un sprijin de nădejde în întreaga investigație.

Pe lângă dramatismul evenimentelor, Râurile din Londra se întoarce mereu la teme istorice, mituri și momente de magie hilară. Este, de fapt, un mix din toate: dinamic, bine dozat și extrem de antrenant. Mi-a plăcut de Peter, mi-a plăcut de Lesley și de Nightingale, dar mai ales de câinele Toby, care îndulcește peisajul din când în când. Astfel că, imediat ce am terminat primul volum, am trecut de urgență la volumul doi!

Am observat cu această serie că, dacă răsfoiesc librăriile, autoarele femei sunt la putere, și înțeleg că acest lucru este benefic atât pentru literatură, cât și pentru rolul femeilor în artă. Totuși, nu știu dacă doar eu percep asta, dar văd că în biblioteca mea găsesc din ce în ce mai puține cărți scrise de bărbați. De fapt, cred că pot să număr lejer titlurile scrise de un bărbat pe care le dețin. Mi se pare mie sau în prezent găsim preponderent lectură scrisă de autoare?