După finalul șocant din
„Gambitul hoților”,
care s-a terminat cu o trădare în familia Quest și completata de o relație tot mai complicată cu Devroe, povestea mi-a captat complet atenția. Nu am avut răbdare, asfel că la zece minute după ce primul volum l-am închis, paginile celui de-al doilea volum erau deja deschise.
Sinopsis Jaful suprem:
Bine ai revenit în lumea Gambitului! Să câștige cel mai bun hoț.
Au trecut șase luni de când Ross a supraviețuit celui mai periculos concurs din lume, o competiție între hoți de elită, specializați în jafuri din muzee, cazinouri de lux și locații de patrimoniu. Dar victoria a venit cu un preț: familia ei este acum în pericol, iar Devroe, băiatul care i-a furat inima și a trădat-o, deține o putere terifiantă, una care poate șterge clanurile Quest de pe fața pământului.
Și totuși, Ross și Devroe sunt forțați să colaboreze sub ordinele Organizației. Cu fiecare jaf dus la bun sfârșit, tensiunea dintre ei devine tot mai greu de ignorat. Dar Ross și-a învățat lecția: într-o lume ca a lor, nicio promisiune nu valorează nimic mai ales când porți numele Quest.
Când o nouă luptă pentru putere zguduie Organizația, Ross vede o șansă de salvare. Un nou Gambit, mai letal ca niciodată, prinde contur, iar Ross intră în joc cu o singură miză: viața celor dragi.
Să știți că Jaful suprem Heist Royale face parte din seria Gambitul hoților (Thieves’ Gambit) este o serie plină de acțiune și suspans semnată de Kayvion Lewis. Are două volume și ambele au fost traduse pentru publicul din România, iar ordinea acestora este:
- Volumul 1: Gambitul hoților (Thieves’ Gambit)
- Volumul 2: Jaful suprem (Heist Royale)
Recenzie: Jaful suprem – Volumul 2, Seria Gambitul hoților
Viața lui Ross s-a schimbat radical odată cu intrarea în „Gambitul hoților”, dar transformarea adevărată a început imediat după finalizarea competiției. Cercul ei social s-a extins considerabil, ea învățând abilități noi limba coreeană și amuzându-se să facă planuri pentru a-l băga pe Devroe în bucluc sau, și mai bine, pentru a-l trimite direct după gratii.
Totuși, amenințarea asupra ei și a familiei sale persistă, chiar dacă Devroe nu dă niciun semn că ar profita de avantajul obținut. Dimpotrivă, el începe să-și arate tot mai mult afecțiunea față de ea și încearcă, în mod constant, să mențină o legătură de camaraderie. Spre deosebire de Ross, a cărei inabilități sociale sunt și mai accentuate în acest volum, transformând uneori reacțiile și gândurile ei în ceva obositor, față de Devroe care rămâne o prezență asertivă, tolerantă și empatică. Dar cred că acest contrast, a fost intenția autoarei, așa că felicitări, Kayvion Lewis!
Cum pacea sub măslini nu poate dura prea mult, Ross se trezește răpită și forțată să intre într-un joc politic periculos, orchestrat exclusiv pentru beneficiul Organizației. Astfel, asistăm la o nouă competiție în care Ross face echipă cu mama ei, în timp ce o parte dintre prietenii săi aleg tabăra opusă, unde se află Devroe alături de mama lui.
Deși nu am agreat nota politică, recunosc că ideea ca cele două mame să se confrunte a fost cireașa de pe tort; abia așteptam o scenă de „păruială” între ele, dar se pare că autoarea nu este familiarizată cu astfel de practici mioritice. Referitor la Abara, mi s-a părut extrem de egocentrică în dorința ei de răzbunare; a fost bizar că nicio clipă nu s-a gândit că Rhiannon ar putea avea propriile motive pentru acțiunile sale.
Totuși, am înțeles și apreciat mesajul transmis lui Ross, cât și nouă cititorilor: uneori, oricât de mult ai ține la prieteni, viața te pune în situația de a alege propriile nevoi și dorințe în detrimentul celor dragi.
Volumul acesta m-a dat complet peste cap. Pentru că nu l-am găsit tradus la timp, am decis să-l citesc direct în engleză, o alegere de urgentă având în vedere cât de mult m-a captivat povestea. Sincer, mi-a plăcut mult faptul că acest volum pune accent pe prietenie; de fapt, întreaga serie este axată pe relații sociale, familiale și profesionale, completate, evident, de nelipsita poveste de iubire.
Inabilități sociale
Această poveste m-a determinat să reflectez la faptul că, deși educația academică este importantă, aceasta este adesea supraevaluată. În realitate, în majoritatea timpului, capacitatea unui om de a interacționa și de a depinde de ceilalți este esențială. Aspectul social este fundamental, poate chiar primar pentru supraviețuire, având în vedere că multe dintre pericolele cu care ne confruntăm provin chiar de la cei din jur.
Din păcate, socializarea este adesea neglijată în detrimentul unor abilități considerate mai „benefice” pentru dezvoltarea personală, deși inabilitățile sociale reprezintă o problemă majoră în viața de zi cu zi. O persoană care nu reușește să perceapă când deranjează, enervează sau stârnește antipatia celorlalți va fi incapabilă să identifice nici momentele în care este plăcută, acceptată sau dorită. Lipsa clarității în ceea ce privește emoțiile pe care le stârnim în ceilalți duce, inevitabil, la o existență marcată peiculoasă.



Lasă un răspuns