Metamorfoze

Planul era să aștept până găsesc Imposibila avere (volumul 5 din Clubul Crimelor de Joi), dar n-am avut răbdare. Am început-o pe asta și am comis-o: acum sunt oficial în sevraj și vreau volumul doi!

Sinopsis Noi rezolvăm crime

Să rezolvi crime e o afacere de familie.

Steve Wheeler se bucură de pensie. Îi place să-și respecte tabieturile: concursul de cultură generală de la pub, banca lui preferată, motanul care-l așteaptă acasă. Pentru el, aventurile s-au încheiat.

Amy Wheeler, nora lui, e de părere că adrenalina e bună pentru suflet. Când lucrezi ca bodyguard personal, fiecare zi e periculoasă. În clipa de față o protejează pe celebra autoare Rosie D’Antonio.

Dar un cadavru, o geantă cu bani și un asasin pornit pe urmele ei o împing pe Amy să trimită un semnal de ajutor singurei persoane în care are încredere Steve.

Așa începe o cursă nebunească în jurul lumii, înțesată de umor și momente emoționante.

Dacă ai fost curios de ce autorul celebrei serii Clubul crimelor de joi a simțit nevoia unei noi aventuri, cum se îmbină inteligența artificială cu romanele polițiste și ce legătură are personajul Rosie D’Antonio cu viața reală a scriitorului, răspunsurile de mai jos îți oferă o privire detaliată în culisele cărții Noi rezolvăm crime.

*Informațiile de mai jos sunt extrase și sintetizate din trei interviuri acordate de Richard Osman pentru publicațiile NPR, The Nerd Daily și BBC.

De ce a început o nouă serie?

După patru volume din Clubul crimelor de joi, Richard Osman a simțit că era momentul să încerce ceva diferit. Nu pentru că ar fi vrut să renunțe la Joyce, Elizabeth, Ibrahim și Ron, dimpotrivă seria urmează să continue , ci pentru că în calitate de scriitor, simțea nevoia să construiască o lume nouă și să-și lase imaginația să meargă într-o altă direcție.

Ideea pentru Noi rezolvăm crime a pornit chiar din dorința lui de a citi o asemenea carte. Osman căuta un thriller internațional, cu miză mare, dar care să aibă și umorul și căldura pe care le apreciază în Clubul crimelor de joi. Nu găsea exact combinația pe care o avea în minte, așa că s-a gândit că ar trebui să o scrie el.

De aici a apărut o poveste mult mai aventuroasă, în care crimele îi poartă pe eroi dintr-un colț al lumii în altul. Osman a explicat că își dorește ca, în următorii ani, cele două serii să meargă în paralel: Clubul crimelor de joi să continue, iar Noi rezolvăm crime să devină o nouă familie de personaje pe care cititorii să o descopere.

Cum diferă ea de Clubul crimelor de joi?

Cea mai mare diferență este decorul și energia poveștii. Clubul crimelor de joi are la bază un grup de detectivi amatori în vârstă care investighează crime dintr-o comunitate britanică liniștită. În Noi rezolvăm crime, Osman schimbă complet peisajul: avem o bodyguardă care protejează miliardari, un fost polițist retras și o scriitoare celebră, iar investigația devine o aventură internațională.

Amy Wheeler poate să sară din avioane și să intre în situații periculoase, în timp ce Steve Wheeler ar fi mult mai fericit să-și păstreze rutina de acasă. Tocmai această diferență dă cărții un ritm mai apropiat de thrillerul de acțiune.

Cu toate acestea, Osman nu a vrut să piardă ceea ce a făcut Clubul crimelor de joi atât de apreciat. Ambele serii au în centru personaje imperfecte, relații dintre oameni, umor și multă căldură. Diferența este că noua serie îi permite să schimbe „paleta” pe care pictează: mai multă acțiune și lume largă, dar aceeași preocupare pentru personaje.

De ce un duo de investigație, socru-noră?

Amy și Steve sunt construiți intenționat ca două persoane foarte diferite. Amy este mereu în mișcare, caută aventura și vrea să experimenteze totul. Steve, în schimb, este un fost polițist care s-a retras și care ar prefera o viață cât mai liniștită.

Osman a fost atras tocmai de ideea de a pune împreună două persoane care, în mod normal, probabil nu ar fi ajuns să formeze o echipă de investigație. Relația lor de socru și noră îi oferă însă ceva ce un simplu parteneriat între doi detectivi nu ar fi avut: o legătură deja existentă, bazată pe familie, iubire și respect.

În loc să transforme relația într-o sursă de conflict permanent, Osman se joacă mai degrabă cu diferențele dintre ei. Amy îl scoate pe Steve din rutina lui, iar experiența lui Steve îi oferă un avantaj într-o lume în care ea se bazează mai mult pe energie, curaj și instinct.

Ideea de „familie găsită” sau de oameni care ajung să se apropie în moduri neașteptate este, de fapt, una dintre temele care îl interesează pe Osman. Pentru el, este emoționant să vezi cum două persoane care nu ar avea în mod firesc foarte multe în comun ajung să formeze o echipă.

Viața și personalitatea scriitoarei Rosie D’Antonio este similară cu a lui?

Personajul este o autoare de bestselleruri pe care Osman o descrie ca pe un fel de „Jackie Collins a crimei”. Rosie este extravagantă, bogată și obișnuită cu un stil de viață care include lucruri precum avioane private și elicoptere.

Interesant este că Rosie nici măcar nu trebuia să fie unul dintre personajele principale. Osman spune că ea a fost concepută inițial ca un personaj secundar, dar a ajuns să aibă un rol mult mai important pentru că personalitatea ei era prea puternică pentru a fi ținută în plan secund.

Există și o asemănare între Rosie și autorul ei: simțul umorului. Osman spune că îi place să creadă că au un umor asemănător. În rest, diferențele sunt destul de mari, el nu are nici elicopterul, nici avionul privat al lui Rosie.

Personajul îi permite însă să se distreze cu propria lume profesională. Osman este deopotrivă scriitor, prezentator și producător de televiziune, așa că lumea celebrității, a autorilor de succes și a industriei de divertisment este un teritoriu pe care îl cunoaște foarte bine. De aici vine și satira cărții asupra faimei și a modului în care oamenii se comportă atunci când succesul devine o parte centrală a identității lor.

Elementul de ChatGPT: ancora în realitate și scopul său în conturarea criminalului

Una dintre ideile cele mai contemporane din Noi rezolvăm crime este folosirea ChatGPT de către criminal pentru a-și ascunde identitatea.

Osman a pornit de la o problemă clasică a genului polițist: dacă intri în mintea criminalului și îi citești mesajele, există riscul ca stilul său de exprimare să ofere indicii despre cine este. Soluția lui a fost să folosească inteligența artificială pentru a elimina tocmai acele particularități.

Criminalul îi cere lui ChatGPT să îi transforme mesajele astfel încât să pară scrise de un gentleman englez politicos. În consecință, vocea lui reală dispare. Cititorul nu mai poate folosi cu ușurință vocabularul sau personalitatea pentru a-l identifica.

Pentru Osman, ideea funcționează și ca o observație despre AI. El consideră că inteligența artificială poate produce texte funcționale și utile, dar că are tendința de a uniformiza vocea umană. Exact această caracteristică devine, în roman, arma criminalului.

Astfel, ChatGPT nu este doar un element „la modă” introdus pentru a face cartea contemporană. Are o funcție concretă în mister: îl ajută pe criminal să devină anonim.

Influencerii, capcanele și viața lor, dar și avantajul social media

Lumea influencerilor îi oferă lui Osman ocazia să scrie atât despre partea strălucitoare, cât și despre partea periculoasă a faimei online.

Victimele din carte sunt influenceri care promovează produse și își construiesc existența în jurul imaginii publice. Ei călătoresc foarte mult, afișează un stil de viață luxos și par să aibă acces la bani și oportunități nelimitate.

Osman este însă interesat de diferența dintre ce vede publicul și ce se întâmplă în spate. Un influencer poate părea extrem de bogat fără să fie, de fapt, bogat. Tocmai această aparență îl poate transforma într-o țintă ușor de exploatat.

El amintește și situațiile în care influencerii pot fi folosiți de grupări criminale pentru transporturi sau alte activități, tocmai pentru că deplasările lor frecvente nu ridică suspiciuni.

Dar Osman nu privește social media doar negativ. Dimpotrivă, consideră că ea a creat o oportunitate importantă pentru oamenii care, în trecut, nu ar fi avut acces la industria televiziunii și a divertismentului.

Pentru un tânăr talentat provenit dintr-un mediu modest, internetul poate reprezenta o modalitate de a ajunge direct la public, fără să depindă de conexiunile tradiționale. În acest sens, social media poate democratiza accesul la succes chiar dacă, în același timp, creează noi forme de vulnerabilitate.

Este Richard Osman un detectiv bun?

Probabil că nu ar trebui să-i cerem lui Richard Osman să rezolve o crimă în viața reală.

Autorul recunoaște fără probleme că este foarte prost la ghicit criminalul. Povestește că el și soția sa încearcă împreună să rezolve misterele din cărți și seriale și ajung adesea la concluzia că au descoperit vinovatul. Problema este că, atunci când apare dezvăluirea finală, de cele mai multe ori nu au dreptate.

Este cu atât mai amuzant cu cât interesul lui pentru crime vine și din familie. Bunicul său a rezolvat crime ca parte a meseriei sale, iar mama lui era genul de telespectator care își dădea seama foarte repede cine era vinovatul.

Osman pare să fi moștenit fascinația pentru crime, dar nu neapărat și talentul de a le rezolva. El însuși spune că îi place să creadă că este bun la detectivistică, însă realitatea îl contrazice constant.

În schimb, faptul că nu este un mare detectiv în viața reală nu îl împiedică să fie un foarte bun observator al oamenilor. Când scrie, este mai interesat de personaje decât de mecanismul crimei în sine. Pentru Osman, un mister funcționează dacă cititorului îi pasă de oamenii implicați.

Iar asta se leagă foarte bine de filosofia lui despre răufăcători: nu îl interesează atât de mult „răul pur”, cât oamenii reali, care pot fi în același timp amuzanți, simpatici, egoiști, vulnerabili sau capabili de lucruri îngrozitoare.

Facem cunoștință cu Steve: un polițist pensionat care s-a retras în orășelul de suflet al regretatei lui soții. Ca să nu moară de plictiseală, face mici anchete pentru vecini și își împarte casa, masa și, practic, toată viața cu Scandal un motan vagabond care e, la propriu, pansament pentru sufletul lui.

Iar Amy este nora lui, cu care are o relație super strânsă: bârfește cu ea despre clienți, își povestesc de toate și reprezintă un sprijin de nădejde unul pentru celălalt. De asemenea, ea este intermediarul perfect între Steve și soțul ei (o prezență discretă, aproape absentă în primul volum).

Fiind astfel prezentate lucrurile, inițial credeam că am ghicit vinovatul, dar Richard Osman a vrut să ne simțim exact ca el când face pe detectivul și bâjbâie în întuneric, așa că ne-a făcut-o din plin! Pentru că Adam are un rol pasiv, mi-am zis: „Oare Osman ne pregătește o dramă de familie?!” Până la urmă, bănuielile mele nu s-au adeverit absolut deloc, iar noua serie „Noi rezolvăm crime” dovedește că autorul joacă deja la un alt nivel.

Numele Adam mi-a amintit de un alt personaj dintr-un thriller și chiar de un caine care era un element important în intrigă: Piatră, hârtie, foarfecă.

Iar cu această nouă poveste, Richard Osman arată de ce este considerat regele genului cozy mystery. Chiar dacă unii privesc acest gen ca fiind unul «ușurel», el dovedește că stăpânește perfect și acțiunea cu focuri de armă, și drama, combinând cu o precizie de psihoterapeut umorul fin cu temele profunde și sensibile.

Totul e echilibrat; atinge multe teme sensibile dezbătându-le la rece, dar cu atenție, oferindu-ți șansa să te identifici cu Steve și Amy fără să te consume emoțional. Primul volum din seria Noi rezolvăm crime lasă semne de întrebare și povești nespuse, dar nu referitoare la anchetă. Abia aștept apariția celui de-al doilea volum!

Singurătatea văduviei

Amprenta romanului Ultimul diavol care trebuie să moară se simte discret și aici, invitând la o reflecție profundă asupra singurătății pe care o aduce văduvia. Tindem adesea să ignorăm impactul devastator pe care îl are pierderea unui partener de o viață; deși pentru unii poate fi o eliberare când legătura a fost măcinată de tensiuni, acolo unde a existat o simbioză reală, absența rămâne o vulnerabilitate pe care timpul doar o alină, fără să o vindece deplin.