Metamorfoze

Dacă ar fi să o spun pe aia sinceră, motivul pentru care am deschis această carte este un amestec irezistibil de pofte: aroma de căpșuni, imaginea unui tort de clătite demn de poveștile lui Sven Nordqvist și promisiunea unei povești de dragoste contemporane care a cucerit pe toată lumea — sau cel puțin așa zic cifrele de marketing, dacă nu cumva titlul i-a „flamânzit ” la propriu pe cititori. Uneori, drumul spre un romance reușit trece, pur și simplu, prin bucătărie.

Astfel, m-am pus să citesc această carte cu gândul permanent la o minune: să mă apuc eu de făcut clătite pentru prima dată în viață? În timp ce personajul Archer caută tot felul de rețete, am ajuns să fac și eu același lucru, terminând prin a găti niște pancakes pârlite de un dragon, dar cu o culoare drăgălașă de roz de la siropul unor căpșuni.

Deși pe plan internațional nu face atât de mult zgomot, la noi, această carte a devenit un veritabil fenomen de romance cozy. Chiar și acum, în 2026, interesul românilor pentru povestea Clătite cu căpșuni și dragoste rămâne constant în topul căutărilor, dovedind că avem o slăbiciune incurabilă pentru poveștile care se savurează cu furculița în mână.

Sinopsis Clătite cu căpșuni și dragoste:

Bucătar de renume mondial și tată singur, Archer nu s-a gândit niciodata să se mute într-un orașel de provincie sau să conducă un local specializat în clătite.

Dar Dream Harbor are nevoie de un bucătar și Archer are nevoie de o comunitate în care să își creasca fiica, pe Olive. Iris nu a fost niciodată genul care să rămână mai mult timp la aceeasi slujbă… sau într-o relație. Dar când, obligată de împrejurari și de nevoile materiale, devine bonă micuței Olive, ea se trezeste într-o lume complet diferita. Una în care noul ei șef locuieste în aceeași casă cu ea și obisnuieste să gătească noaptea îmbracat periculos de sumar.

Pe masura ce Iris și Archer se obișnuiesc cu rolurile pe care le au de îndeplinit, se prea poate să constate că au în comun mult mai multe decat ar fi crezut initial.

Trebuie să știți că Clătite cu căpșuni și dragoste (The Strawberry Patch Pancake House) face parte din seria Dream Harbor de Laurie Gilmore și este volumul 4. Pe meleagurile noastre s-a decis ca ordinea de publicare să fie dictată de sezon, astfel că la ora actuală avem următoarea situație a volumelor din serie:

• Volumul 1: Cafea cu mirodenii și iubire (The Pumpkin Spice Cafe)
• Volumul 2: The Cinnamon Bun Bookstore (netradus încă la noi)
• Volumul 3: Magie cu miros de brad (The Christmas Tree Farm)
• Volumul 4: Clătite cu căpșuni și dragoste (The Strawberry Patch Pancake House)
• Volumul 5: The Gingerbread Bakery (netradus)
• Volumul 6: Florăria cu povești de dragoste (The Daisy Chain Flower Shop) — publicat recent

Povestea începe cu Archer, un bucătar celebru, care află brusc că este tată și părinte unic al unei fetițe de cinci ani, Olive, nume inspirat de la un tatuaj. Existența ei o descoperă abia datorită morții mamei. Ajunge în Dream Harbor pentru a prelua custodia și astfel o cunoaște pe Iris, noua bonă.

Iris este o tânără descrisă la limita de a fi considerată un luzer, cumva este în antiteză cu orice noțiune de dadacă responsabilă, atentă și strictă. Parcă dinadins, autoarea îi dă comportamente la limita neglijenței totale: se prezintă la interviu în colanți și șlapi, vine cu bagajele în saci de gunoi și umblă prin casa angajatorului în chiloți și tricou. Nu își dorește un loc de muncă stabil, se mută mereu dintr-o chirie în alta pentru că nu reușește să o plătească, iar întreaga ei personalitate pare axată pe dorința de moment și pe grija ocazională față de cei la care ține.

În schimb, Archer are o viață relativ stabilă, atât pe plan personal, în mod particular în relația cu părinții lui, cât și profesional. Acest lucru devine amuzant, deoarece, în opoziție cu Iris el pare un personaj mai complet, cu trăsături și atitudini bine definite.

Toată povestea se învârte în jurul relației, iar toate comportamentele, gândurile și acțiunile sunt strict legate de relația potențială dintre cei doi. Acest lucru este evident încă din primele paragrafe. Am avut momente când mi-a venit să-mi dau cu cotorul în cap metaforic vorbind, mai ales atunci când se declanșa o ceartă din senin și pentru firul poveștii autoarea decidea că două-trei replici tensionate sunt suficiente. Iar imediat construcția atracției dintre cei doi să continue și următoarea frază să fie, inevitabil, un compliment.

Nu știu exact dacă traducerea joacă un rol, dar au fost câteva exprimări care m-au făcut să râd și să mă gândesc cât de lunatic și prostesc sună unele formulări. De exemplu: Archer decide să-i gătească lui Iris niște paste, iar în momentul în care pune mâncarea în bol, autoarea spune că Iris ar fi vrut să se ghemuiască în cuibul acela de paste și să locuiască acolo. Un alt moment este atunci când Iris și Archer merg la târg, iar ea gândește ceva de genul că a fost nevoită să-și întoarcă privirea de la el, ca nu cumva să facă un gest nepotrivit precum să-l lingă pe obraz.

Un alt aspect interesant este modul în care „vorbește” autoarea: este prezentă și, din când în când, oferă informații de culise, într-un mod aparent imparțial și pe un ton aproape șoptit, despre ce simt, gândesc și își doresc personajele ei. Într-un fel, mi-a amintit de Fredrik Backman<, care explică cititorului anumite lucruri ca și cum ar vorbi cu un copil mic.

Totuși, acest volum reușește să surprindă foarte bine dificultățile sociale cu care se confruntă cineva într-o comunitate mică, unde toată lumea se cunoaște și știe despre ceilalți. Atitudinea cu care ești privit și primit într-un loc de muncă în care ceilalți te subestimează, chiar dacă ești bun în ceea ce faci și etapele prin care se dezvoltă o relație părinte-copil.

Dacă îți plac cărțile fără pretenții și citești pentru propria plăcere și amuzament, atunci merge. Nu cred că este timp pierdut, chiar dacă povestea ar fi putut fi mai profundă, având două teme serioase la bază. Este o carte cu o temă relativ clasică: o nouă bonă care ajunge să lucreze pentru angajatorul ei. Totuși, nota de atipic există, deoarece bona nu are nicio calitate tipică asociată cu acest rol, iar copilul nu este unul problematic. Avem, cumva, fata rebelă și băiatul echilibrat, fără dramă existențială<. Pe ici, pe colo, cartea surprinde prin introducerea unor idei noi, precum spray-ul lacrimogen, contracepția și testarea bolilor venerice, chiar dacă, în final, acestea se dovedesc a fi inutile.

Povestea surprinde prin atenția acordată unor detalii, precum schimbarea cearșafurilor, dar ignoră altele, cum ar fi relațiile de prietenie sau schimbarea dinamicii unui cuplu odată cu apariția unui copil. Nota finală nu mi-a plăcut și chiar nu înțeleg de ce prezența unui copil este prezentată drept fericirea supremă. Cumva, mi-a amintit de epilogul din Icebreaker de Hannah Grace și iată, mi-am dat seama că am mai citit un romantism contemporan, scuze!

Această lectură mi-a amintit de perioada în care toată lumea vorbea obsesiv despre persuasiune și despre „rețeta” titlurilor de tip magnet. Se punea un preț imens pe cuvinte alese strategic pentru a declanșa reacții neurologice și a modifica comportamente, totul în goana după popularitate. Ei bine, Clătite cu căpșuni și dragoste a reușit exact acest lucru, dar fără să pară că depune vreun efort colosal.

Recunosc, de-a lungul timpului am învățat să mă las „păcălit” de titluri. Mai ales prin anticariate, unde singurele indicii sunt numele autorului și câteva cuvinte pe o copertă prăfuită, titlul devine singura busolă care îmi spune dacă merită sau nu să deschid o carte.

Iar asta este adevărata putere a unui titlu: capacitatea de a te face să alegi conștient o carte din pură curiozitate. În cazul de față, mixul de căpșuni și clătite a declanșat în imaginația mea ideea de „distracție”, dovedind că uneori, o promisiune simplă și dulce bate orice strategie complicată de marketing.

Fiindcă povestea era într-adevăr despre clătite americane și pentru că Archer a căutat să găsească acea rețetă mult dorită de locuitorii din Dream Harbor, am spus să încerc și eu, pentru prima dată, să fac pancakes (le zic pe numele în engleză, că doar n-am citit cartea degeaba).

Din păcate, eu nu am avut acces la premixul acela din magazin, așa că a trebuit să mă obosesc cu o rețetă pe bune. Rezultatul? Dacă locuitorii din Dream Harbor ar auzi, m-ar exila din principiu, fără să fi pornit la drum.

Am luat și eu o rețetă la întâmplare și anunț de pe acum că, în cazul gătitului, seamăn cu Iris. Astfel că încă de la început am ales să nu respect rețeta și să tai zahărul din listă, adăugând totuși sirop de căpșuni pentru a da o culoare rozalie compoziției.

Ingrediente:
• 300 ml lapte
• 4 ouă întregi
• 250 g făină
• 40 g unt topit
• 5 g praf de copt
• 5 g sare
• 20 ml sirop de căpșune

Am amestecat fără pretenții toate ingredientele, mai puțin albușurile, pentru că pe acestea le-am bătut separat cu mixerul și apoi am turnat totul într-o uniune sufletească.

Finalul? Culoarea roz s-a cam pierdut la prăjire și clătitele arată pârlite de un dragon neatent. Totuși, a meritat să încerc să fac pentru prima dată clătite americane și cred că a meritat atât cartea, cât și desertul.

+ Articol următor
Camera groazei de Jussi Adler-Olsen

– Articol anterior
Apa întunecată de Robert Bryndza