Metamorfoze

După deznodământul primului volum din seria „Îngerul nopții” am ramas cu o mare curiozitate asupra continuării poveștii relației dintre Patch și Nora. Plus sa vad daca aceștia doi vor reuși să rămână împreună în ciuda istoricului dintre ei si, mai ales, ce rol va juca el în viața ei de acum înainte.

Sinopsis Crescendo

Nora ar trebui sa stie ca viata ei este departe de a fi perfecta. Desi cu ajutorul lui Patch, iubitul si ingerul ei pazitor, a scapat cu viata dintr-o serie de incidente cu totul neobisnuite, primejdia e departe de a fi trecut.

Relatia cu Patch nu este in cel mai bun moment al ei, iar Marcie Millar pare mai hotarata ca oricand sa-i faca Norei viata un cosmar. De parca nu ar fi de-ajuns, un nou dusman incearca sa o distruga, iar moartea tatalui ei ramane in continuare un mister.

Cum Patch nu numai ca nu ii raspunde la intrebari, dar pare chiar sa-i stea in cale, Nora se vede nevoita sa afle raspunsuri de una singura.

Începutul volumului aduce o schimbare majoră în evoluția lui Patch: din fost înger căzut, acesta devine acum îngerul protector al Norei. Această nouă etapă îi obligă să își petreacă aproape tot timpul împreună, oferind o aparență de stabilitate poveștii. În paralel, norocul pare să îi surâdă și lui Vee, care începe să se întâlnească cu Rixon, cel mai bun prieten al lui Patch, extinzând astfel cercul de întâlniri amoroase între muritori și îngeri.

Iluzia unei relații în paradis se destramă însă rapid când Nora realizează că legătura ei cu Patch nu are un viitor cert, iar în scurt timp apar primele tensiuni, conflicte și nesiguranțe. Dezamăgită, ea cere ca acesta să nu mai fie îngerul ei păzitor, însă dorința i se împlinește într-un mod ironic și dureros: Patch devine protectorul lui Marcie Millar, rivala de moarte a Norei și a lui Vee. Faptul că acesta pare să aibă și o mică aventură cu ea transformă totul într-un joc periculos de gelozie și trădare.

Trebuie să recunosc că atitudinea Norei devine mult mai iritantă în acest volum, o senzație care m-a încercat încă din prima carte, când îl urmărea pe Patch sub pretextul proiectelor școlare. Totuși, în Crescendo, finalul oferă în sfârșit o explicație logică: reacțiile ei haotice sunt rezultatul unei manipulări emoționale subtile. Partea cu adevărat ironică este că și Patch cade în aceeași capcană, deși ar fi trebuit să știe că un nemuritor poate manipula gândurile și emoțiile dacă îi permiți accesul.

Apariția lui Marcie în peisaj a adus, fără îndoială, un plus de divertisment poveștii. Deși reacțiile Norei și ale lui Vee sunt de înțeles în contextul dat, mi-a fost greu să trec peste aparenta detașare și lipsa de empatie a lui Patch. Adăugăm la listă și trădarea lui, profitând ce-i drept — și de impulsivitatea Norei, care practic l-a gonit direct în brațele rivalei sale.

Există cititori care susțin că această serie ar promova hărțuirea sau ar normaliza comportamente problematice. Totuși, personal, nu consider că volumele acestei serii promovează aceste atitudini, ci mai degrabă că ele redau o realitate crudă. Din punctul meu de vedere, Becca Fitzpatrick surprinde dinamici autentice și comportamente specifice vieții de licean, care, deși sunt dificil de privit, servesc ca oglindă pentru tensiunile și vulnerabilitățile reale din perioada adolescenței.

Recunosc că la începutul poveștii, am crezut că autoarea regizează conflicte artificiale doar pentru a lungi și a intensifica intriga. Însă, spre final, am realizat că am asistat pe tot parcursul la un nou mister, fără să-mi dau seama că fiecare volum are, de fapt, propria sa enigmă bine definită.

Această lectură m-a făcut să mă gândesc la faptul că nu suntem egali, oricât ne place ideea că ne-am naște cu aceleași șanse, drepturi și libertăți. Din păcate, dacă ne uităm în dreapta și în stânga, vom vedea că nu este așa.

Și asta nu ar fi o problemă în mod real, dacă nu ar fi unele locuri și statuturi mai privilegiate decât altele, în mod natural fară ca cineva să fie de vină.