Sincer, finalul celui de-al doilea volum din această serie, Crescendo, m-a surprins complet. Nu m-aș fi așteptat niciodată ca Rixon să-și „bage coada” și ca Hank Millar să intervină în relația dintre Nora și Patch, având la rândul său interese ascunse. Mai mult, sinopsisul volumului trei m-a lăsat într-o stare de curiozitate maximă, lăsându-mă cu mai multe întrebări.
Sinopsis Tăcere:
Într-o noapte rece de septembrie, Nora Grey se trezește singură în cimitirul din orașul ei, fără să știe cum a ajuns acolo sau de ce. Mai rău, descoperă că nu-și poate aminti nimic din ultimele cinci luni de viață. Se pare că e dată dispărută de săptămâni bune, iar familia și prietenii dau vina pe un răpitor misterios despre care, însă, nimeni nu are nici cel mai mic indiciu.
Odată întoarsă în siguranța casei sale, Nora încearcă să-și reia viața de zi cu zi. Merge la școală, își petrece timpul cu cea mai bună prietenă și încearcă să-l evite pe noul iubit al mamei sale, nimeni altul decât Hank Millar, tatăl dușmancei ei de moarte, Marcie.
Dar o voce interioară nu-i dă pace, îndemnând-o să-l caute pe cel vinovat de coșmarul pe care l-a trăit. Crampeie din trecut, cuvinte și imagini nepământene, fără nicio legătură cu traiul ei obișnuit, îi bântuie visele și îi dau stăruitorul sentiment că a pierdut o parte importanta din ea însăși.
Un șir de evenimente neprevăzute o aduce pe Nora față în față cu Jev, un străin frumos, cu ochii negri ca noaptea, care o înspăimântă și o atrage în același timp. El pare să aibă toate răspunsurile și… inima ei. Cu fiecare minut pe care îl petrece alături de tânăr, relația lor devine tot mai profundă, până când își dă seama că e pe cale să se îndrăgostească. Din nou.
Să știți că Tăcere (Silence) face parte din seria Îngerul nopții în română (și Hush, Hush în engleză), scrisă de Becca Fitzpatrick. Deși seria originală cuprinde patru romane, pe meleagurile noastre s-au tradus până acum doar primele trei volume, având următoarea ordine:
- Volumul 1: Îngerul nopții (Hush, Hush)
- Volumul 2: Crescendo (Crescendo)
- Volumul 3: Tăcere (Silence)
- Volumul 4: (Finale – Netradus încă în limba română)
Recenzie: Tăcere – Volumul 3, Seria Îngerul nopții
De data aceasta, Nora nu doar că a fost răpită timp de luni întregi, dar se mai trezește și cu o amnezie totală asupra acelei perioade. În tot acest timp, Vee, mama ei și Hank Millar — care este noul iubit al mamei sale și tatăl fostului ei iubit — par să o urmărească îndeaproape, fără ca ea să înțeleagă motivul din spatele acestei supravegheri sufocante.
Visele par să-i fie acaparate de un chip cunoscut, fără ca la trezire să reușească să-și amintească de unde îl știe. În plus, peste tot pe unde umblă pare să se întâmple lucruri bizare pe care nu le poate explica și, mai ales, nu înțelege cum de se intersectează mereu cu misteriosul și atrăgătorul Jev.
Conform cititorilor, cel de-al treilea și cel de-al patrulea volum sunt cele mai bune din serie, semn că Becca Fitzpatrick a făcut în sfârșit lucrurile cu adevărat interesante. Pot să confirm acest fapt: într-adevăr, volumul de față este la un alt nivel, iar intriga depășește simpla relație dintre Nora și Patch, concentrându-se pe conflictele brutale dintre nefilimi și îngerii căzuți.
Totuși, această poveste aduce schimbări majore și în relația dintre Nora și Vee. Sincer, mi s-a părut că în acest volum Nora profită destul de mult de prietena ei, iar relația lor pare să se fi fisurat sau, în orice caz, s-a răcit considerabil. De asemenea, apariția mamei sale — care și așa este o prezență absentă — alături de noul ei iubit, Hank, ridică problemele familiale la un nivel de-a dreptul hilar.
Totuși, Patch rămâne neclintit alături de Nora. Știu că există discuții conform cărora el ar fi prea dominant sau că o urmărește permanent, ceea ce ar denota o relație anormală. Personal, îl înțeleg pe Patch: fiind îngerul ei păzitor și știind că Nora suferă de amnezie, este practic imposibil să se abțină de la a o supraveghea și ajuta. Până la urmă, unii cititori par să uite în mod expres că aceasta este o saga despre îngeri și muritori, fapt ce face ca prezența îngerului în viața omului să fie mult mai intensă și constantă decât în alte povești de dragoste obișnuite.
Mi-a plăcut enorm transformarea prin care trece Nora; chiar dacă ea continuă să ia unele decizii prostești, am speranța că noul ei statut o va forța să devină mai înțeleaptă. Sincer, nu m-aș fi așteptat la o astfel de întorsătură de situație. Într-un fel, mă bucur pentru ea, deoarece această schimbare îi garantează posibilitatea unei iubiri eterne alături de Patch, dar, în același timp, îmi pare rău pentru rolul ingrat pe care l-a căpătat odată cu nemurirea sa.
În concluzie, mi-a plăcut enorm această sagă și, în mod special, personajul lui Patch. Recunosc că încă nu am curajul necesar să termin povestea; deși am răsfoit deja volumul patru, pur și simplu nu simt că sunt gata să îmi iau la revedere de la acest univers.
Deși seria Îngerul nopții nu se bucură de un grup de fani la fel de numeros ca Amurg (Twilight), care pare să dețină exclusivitatea pe acest gen, pe mine m-a distrat și m-a amuzat această aventură. Tot amân momentul în care să încep volumul Finale, dar după ce am parcurs și seria Fallen (Îngeri căzuți) de Lauren Kate, cred că s-a creat contextul perfect. Cine știe, poate după ce închid și acest capitol, voi ajunge să acord în sfârșit o șansă și celebrei serii scrise de Stephenie Meyer.
h2>Cititul în engleză
Faptul că această serie nu a fost tradusă integral m-a făcut să mă gândesc că, deși statisticile arată un număr mic de cititori, uităm să luăm în considerare o mare parte din publicul care citește direct în engleză. Până acum, eu am citit doar în română, deoarece nu stăpânesc limba engleză atât de bine încât să parcurg 400 de pagini fără să obosesc, dar această serie m-a ambiționat să încerc.
De când am terminat această carte, am reușit să citesc deja primele două volume. Recunosc, am folosit un traducător online, dar cine știe, poate voi prinde curaj să mă apuc și de volumul 4. Dacă sunt doritori, poate facem chiar un club de lectură!
Lasă un răspuns