Nicky Bellamy primește o nouă șansă pentru a-și reface viața când, în plin Război Mondial, este chemat de fostul său șef, Philip Vanning, pentru o investigație secretă și disperată: trebuie să afle cine vinde secrete și articole de propagandă germanilor.
Investigația se dovedește a fi un cerc extrem de strâns și vicios. Pe lista neagră se află trei mari suspecți, toți trei fiind concediați în același timp, însă viețile lor de după demitere au devenit demne de a fi cercetate.
Primul este Ferdie Mott, care după ce a fost dat afară a reușit în mod surprinzător să își deschidă un club de noapte de lux, unde jocurile de noroc sunt măsluite ca să câștige mereu el.
Al doilea este March Harcourt, un bețiv notoriu care are un noroc suspect la cărți și este mereu escortat de femei frumoase.
Al treilea suspect este chiar însuși Nicky Bellamy, cel care fusese dat afară tocmai pentru că nu muncea deloc,lucru de care continuă să se țină, petrecându-și zilele bând și umblând fără țintă din bar în bar.
Însă nici bine nu apucă Bellamy să se pună pe treabă și să o lase mai moale cu băutura, că întreaga investigație sare în aer: Freda, soția lui Vanning, este găsită moartă.
Recenzie: Ultimul pahar
Ultimul pahar este un volum independent din opera lui Peter Cheyney. În engleză îl găsiți sub titlul Another Little Drink (1940).
Partea cu adevărat nostimă legată de cariera lui Peter Cheyney este că totul a început din cauza unui pariu. El s-a lăudat în fața prietenilor săi că, deși este britanic, poate să scrie un roman polițist pur american, însușindu-și perfect cultura lor, argoul dur și obiceiurile de stradă de peste ocean. Nu doar că i-a reușit de minune, dar a demonstrat o măiestrie rară: chiar și acum, la nouăzeci de ani de la debutul său literar, Cheyney rămâne un autor de referință în literatura de gen.
Aceasta e cartea cu care s-a lăudat, am pus si cartea audio : Ținta mobilă.
Pe Peter Cheyney l-am descoperit cu prilejul acestui titlu, pur întâmplător, răsfoind un canal de cărți audio, iar de atunci a rămas autorul meu favorit. Chiar dacă Lemmy Caution este personajul meu de suflet, și acest volum mi-a plăcut la fel de mult. Astfel, de când l-am descoperit, am ajuns să-l recitesc de mai multe ori, ba chiar să fac o analiză detaliată despre personajul Nicky Bellamy, proiect pe care, din păcate, nu îl mai găsesc acum.
Din fericire, acest volum se mai găsește la vânzare. Deși a fost publicat în limba română pentru prima dată în anul 1993, am observat că a fost republicat ulterior, fapt ce face ca această carte să fie probabil cea mai cunoscută la noi. Acest lucru este cu atât mai interesant cu cât Peter Cheyney a fost tradus în România abia prin anii ’90, rămânând un autor destul de obscur pe piața locală, cu cărți care abia se mai găsesc prin anticariate.
Nicky Bellamy este un personaj de neuitat și deosebit într-un mod special, fiindcă personalitatea lui este construită din foarte multe straturi ascunse. La o primă impresie, el pare imaginea perfectă a unui bărbat aflat în derivă, un om dependent de alcool care își risipește cu bună știință talentul și potențialul. Îl vedem oscilând permanent între izbucniri de o duritate neașteptată și momente de o atenție și o finețe surprinzătoare, ceea ce te face să-l privești cu un amestec de milă și neîncredere.
Însă adevărata magie a personajului apare abia la o a doua privire. Pe măsură ce povestea înaintează, îți dai seama că această slăbiciune afișată este doar o mască excelentă. În spatele privirii încețoșate se ascunde, de fapt, o minte extrem de lucidă, care nu a încetat nicio secundă să observe, să analizeze și să facă planuri.
Nicky Bellamy și începutul genului de acțiune în stil Noir în Europa
Această anchetă se deosebește considerabil de tiparul cu care Peter Cheyney scrie, în esență fiind o minciună zdravănă adresată direct cititorului. Nicky Bellamy reușește performanța de a ne prinde în capcana primei impresii, transformând această aparență înșelătoare într-un atu strategic cu ajutorul căruia descurcă ițele întregii investigații. Aici rezidă, de fapt, adevăratul farmec al romanului: autorul nu se străduiește deloc să ne ducă în eroare prin artificii narative sau piste false, ci ne lasă să devenim victimele propriilor noastre presupuneri și prejudecăți asupra faptelor.
Un mare atu al acestui roman este minuțiozitatea cu care Cheyney descrie atmosfera, locurile și stările de spirit din Londra de la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, detalii care nu se mai regăsesc la fel de bine conturate în alte scrieri ale sale. Dincolo de acțiunea propriu-zisă, scriitura lasă să se simtă o duritate și o tristețe a autorului adusă de iminența războiului. Autorul păstrează o distanță obiectivă, dar reușește să sublinieze, cu multă discreție, importanța dezinformării și a propagandei în acele vremuri tulburi.
Deși intriga este una ficțională, realismul ei este frapant; experiența de jurnalist de investigație a lui Cheyney și anii în care a condus propria agenție de detectivi particulari își spun cuvântul, oferind poveștii o veridicitate surprinzătoare.
Cu această ocazie, doresc să menționez în mod deosebit munca traducătorului, semnată de George Amilcar Tăslăuanu, care a făcut o treabă cu adevărat grozavă. Acesta a reușit nu doar să redea impecabil starea și atmosfera acelor vremuri tensionate, păstrând eleganța specifică începutului de secol XX, dar a mers mai departe, transpunând în limba română însăși emoția profundă a autorului. Este o adaptare fină, care oferă textului o viață nouă și o autenticitate aparte.
Experiența acestei cărți a fost una cu adevărat impactantă pentru mine, deoarece m-a adus în fața unui autor la care altfel nu cred că aș fi ajuns și care, între timp, a devenit favoritul meu. Simt că am avut un noroc imens să descopăr lectura oferită de Carmen Dumitriu pe canalul BookVoice, a cărei voce m-a captivat încă de la primele minute. Îi mulțumesc din suflet pentru profesionalismul de care dă dovadă și, mai ales, pentru generozitatea de a pune la dispoziție o astfel de operă „la liber”.
Cartea audio o găsiți aici:
Ultimul pahar Peter Cheyney (Partea 1) și
Ultimul pahar Peter Cheyney (Partea 2).
Prin urmare, Ultimul pahar de Peter Cheyney nu este doar un simplu roman de spionaj, ci o lecție strălucită despre cum aparențele înșală, fiind o recomandare esențială pentru toți cei care vor să descopere farmecul unui clasic noir de o veridicitate rară.

Lasă un răspuns