O americancă în ceața Londrei Îngerul mecanic de Cassandra Clare


Sincer, nu știam absolut nimic despre această poveste. În realitate, m-am apucat de Îngerul mecanic (de Cassandra Clare) din pură curiozitate, după ce văzusem într-o discuție pe Reddit două păreri cel puțin optimiste: cum că ar avea o relație care decurge natural și că ar semăna cu seria Hush, Hush de Becca Fitzpatrick.

Ei bine, spoiler alert: nu seamănă nici pe departe. Iar Tessa Gray este exact genul acela de protagonistă care m-a scos din sărite atât de tare, încât la volumul 2 am cedat nervos și am abandonat lectura.

Partea cea mai amuzantă? Chiar și azi, la șase luni distanță, încă mă enervează când îmi amintesc de ea. Se pare că mi-a intrat atât de bine pe sub piele, încât într-un moment de furie am șters complet postarea în care îi menționam numele – unde, evident, mă plângeam de ea – și, ca tacâmul să fie complet, am ras și toate notițele.

Sinopsis Îngerul mecanic

Tessa Gray, o adolescentă de șaisprezece ani, traversează oceanul pentru a-și găsi fratele. Destinația ei este Anglia, în plină epocă victoriană, dar ceva terifiant o așteaptă în Lumea de Jos a Londrei, unde vampiri, vrăjitori și alte creaturi supranaturale bântuie străzile iluminate cu gaz.

Numai vânatorii de umbre, războinici hotărâți să scape lumea de demoni, mențin cât de cât ordinea în acest haos. Răpită de misterioasele Surori Întunecate, membre ale unei organizații secrete numite clubul Pandemonium, Tessa află curând că ea însăși face parte din Lumea de Jos și că este posesoarea unui talent rar: puterea de a se transforma, după propria-i voință, într-o altă persoană. Însă Magistrul, o figură misterioasă care conduce clubul, nu se va da în lături de la nimic pentru a face ca puterea Tessei să-i aparțină.

Fără prieteni și hăituită, Tessa se refugiază la vânătorii de umbre de la Institutul din Londra, care jură să-i găsească fratele dacă ea își va folosi puterea pentru a-i ajuta. Tessa descoperă că e fascinată, în aceeași măsură, de doi prieteni buni: James, a cărui frumusețe fragilă ascunde un secret mortal, și Will, cel cu ochi albaștri, ale cărui stări de spirit schimbătoare, alături de o ironie caustică, îi țin pe toți la distanță… pe toți în afară de Tessa. Pe măsură ce căutarea lor îi atrage tot mai adânc în inima unei urzeli oculte care amenință să-i distrugă pe vânătorii de umbre, Tessa își dă seama că ar putea fi nevoită să aleagă între a-și salva fratele și a-și ajuta noii prieteni să salveze lumea… și că dragostea poate fi cea mai periculoasă magie.

Recenzie: Îngerul mecanic – Volumul 1, Trilogia Dispozitive Infernale

Povestea începe într-o notă ușor ironică: o americancă adoptată de cultura de peste ocean ajunge în Anglia patria-mamă pe care o cunoaște doar din cărți și vise, fiind plină de stereotipuri despre etichetă, bun-simț și viața aristocrată. Lucruri care, evident, ei nu i se aplică deloc. Coboară de pe vapor cu un singur scop nobil: să-și regăsească fratele mult iubit, pe Nate Gray. Doar că nici nu apucă bine să pună piciorul pe pământ englezesc, că este imediat „întâmpinată” cu brațele larg deschise de răpitorii ei, care îi oferă generos șansa de a deveni prizoniera lor.

Între timp, Will Herondale și Jem Carstairs reușesc să dea de urma ei și o salvează, alegându-se astfel, la propriu, cu o mare pacoste pe cap. Pentru că, odată cu noul și convenabilul talent al Tessei de a-și schimba forma, ji reușește să bage întregul Conclav al nefilimilor în pericol totul, desigur, în numele acelei „iubiri frățești”.

Primul volum evoluează rapid și, sincer, este extrem de bogat în descrieri ale lumii magice, având o varietate de personaje și acțiune cât cuprinde. De fapt, trebuie să recunosc că povestea are suspans, mister și ritm asta dacă poți trece peste vârsta personajelor.

Totuși, revin la Tessa Gray (că tot vorbeam de ea), deoarece este un personaj central; adică toată povestea se învârte în jurul puterii ei și a originilor sale necunoscute. Este conturată ca o adolescentă tipică, doar că mai degrabă pentru secolul nostru decât pentru tipologia femeii din secolul al XIX-lea. Real, în primul volum nu m-a deranjat prea tare, e conturată exact în tipologia domniței neajutorate, sufletiste și care aduce cu ea adrenalina la niște tineri bântuiți fiecare de umbrele lor. Cu toate acestea, există ambiguități în descriere, Cassandra Clare lăsându-ne să credem că este o fire sensibilă, altruistă și responsabilă calități care vor fi contrazise pe toată seria.

Sincer, gândindu-mă acum, după atâta timp de când am terminat-o, îmi pare rău că n-am putut sări peste pasajele neplăcute pentru a o citi până la capăt. Partea de magie, vampiri, nefilimi, creaturi mecanice este un amestec complex și greu de gestionat în scris ca elemente, oferindu-le fiecăruia momentele lor de atenție, descriere și evoluție.

Cu toate acestea, cred că seria este o poveste interesantă, complexă, dar obositoare. Păstrează scrierea anilor 2010 în fantasy și surprinde complet artificiile de compoziție și redactare a celei perioade.

Deoarece misterul lui Tessa și rolul lui Nate m-au atras, am citit și volumul al doilea, Îngerul mecanic.

Stereotipuri culturale

Seria de față m-a pus pe gânduri referitor la stereotipurile astea culturale, cum se comportă o nație, ce mănâncă, atitudini etc. Știu că englezii sunt în general cei mai portretizați de către americani, doar că, cumva, și pentru un european acest lucru e vizibil.

Pentru că, dincolo de umor, de multe ori aceste scrieri au la bază lipsa de informare, nu știu cum funcționează cultura, nu știu eticheta de polițete a respectivei țări și de multe ori nu cunosc nici folclorul din care presupun că se inspiră. Evident că în fantasy lucrurile nu se simt atât de evident, dar uneori și acest gen merită un pic de studiu.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu poti copia informatia de pe acest site