Metamorfoze

Sincer, când am dat de acest titlu, începeam să realizez cam cât de puțin știam despre genul fantasy și cam câte povesti cu vrajitoare mai am de parcurs pentru a-mi acoperi, cât de cât, tărâmul vrăjitoarelor, așa că, dacă există recomandări, lasă-mi-le și mie. Oricum, m-a pufnit râsul din primele pagini, deoarece citeam o poveste despre vrăjitoare în care protagonista nu avea puteri.

Sinopsis Când-Ești-Vrăjitoare:

„Fiica ta va fi una dintre cele mai puternice pe care le-am văzut vreodată în această familie. Va fi un far pentru noi toți.”

Tamsin Greene provine dintr-o lungă descendență de vrăjitoare, iar în ziua în care s-a născut, bunica ei a proclamat că va fi una dintre cele mai talentate dintre ele.

Însă magia lui Tamsin nu și-a făcut niciodată apariția.

Acum, șaptesprezece ani mai târziu, își petrece mare parte din timp la un internat din Manhattan, unde cel puțin poate pretinde că este normală. Dar în timpul verilor, este obligată să se întoarcă acasă și să lucreze în librăria/magazinul de magie al familiei.

Într-o noapte, un profesor tânăr și chipeș de la Universitatea din New York sosește în magazin și o confundă pe Tamsin cu sora ei mai mare, extrem de talentată. Pentru prima dată, Tamsin este privită cu uimire și admirație și, înainte de a se putea opri, acceptă să găsească pentru el o moștenire de familie pierdută de mai bine de un secol.

Însă căutarea și străinul se dovedesc a fi mai sinistre decât păreau la început, trimițând-o în cele din urmă pe Tamsin într-o vânătoare de comori prin timp care va debloca secretul adevăratei sale identități, va scoate la iveală păcatele trecute ale familiei sale și va dezlănțui o putere atât de puternică și de răzbunătoare încât ar putea distruge pe toată lumea.

Tamsin Greene a deschis ochii în lumea magică doar ca să afle că profețiile familiei ei sunt o glumă involuntară. Crescută într-un coven unde toată lumea deborda de talente supranaturale, Tamsin s-a trezit singura „incompatibilă” cu ocupațiile clanului, cel puțin în aparență. În același timp, sora ei mai mare, Rowena răsfățata sorții și preferata poveștii, părea să aibă și ea o cotă de vină în acest succes sau, mai bine spus, în insuccesul lui Tamsin.

Așa că, aliniind astrele cum a știut ea mai bine, Tamsin și-a luat doza de libertate și s-a mutat direct în lumea muritorilor de rând. La urma urmei, dacă tot n-avea magie, măcar avea un loc în primul rând la spectacolul vieții cotidiene. Și cam așa s-a amăgit timp de 17 ani, până într-o zi când a realizat că n-ai nevoie de un talent magic avansat ca să fii considerată o adevărată vrăjitoare.

Povestea începe în forță: aflăm rapid cât de dezamăgită este Tamsin de propria persoană și cât de neintegrată se simte în cadrul familiei. Ba, spre ironia sorții, în timp ce era mică, a trebuit să sufere și stigmatul de „vrăjitoare” din partea colegilor ei muritori, fără să se poată apăra magic de răutățile lor. Este o tipă realistă și brutal de sinceră cu ea însăși; spre deosebire de eroinele de vârsta ei, are o perspectivă surprinzător de matură și de clară asupra vieții de… nevrăjitoare cu normă întreagă.

Seria Când ești vrăjitoare este o lectură alertă și lejeră, ambele volume fiind integrate într-o singură poveste, fără drame sufocante sau răsturnări de situație care să-ți dea viața peste cap. Aș spune chiar un cozy fantasy în toată regula. Un mare plus este paleta de puteri inedite ale membrilor familiei: de la puterea de convingere și cea de a găsi lucruri pierdute, până la talentul de a transforma oamenii în stană de piatră.

Carolyn MacCullough a construit o familie extrem de simpatică, nostimă, iar cititorul din mine regretă că n-a petrecut mai mult timp în preajma lor. Sincer, sora ei, Rowena, s-a dovedit a fi un personaj extrem de ofertant : o tipă atipică, o ocolire binevenită de la clișeul clasic al eroinei perfecte, fiind exact tot ce Tamsin nu este.

Iar finalul, în care aflăm că de fapt a avut un talent, dar familia ei i l-a ascuns, crește un pic suspansul. Astfel că m-am trezit cu al doilea volum în brațe pentru a vedea cum se confruntă cu noul, sau mai bine spus, cu vechiul său talent.

Lăsând la o parte toata povestea fantasy și partea ei relaxantă, acest volum ilustrează foarte bine sentimentul de a aparține unui colectiv precum familia fără a te simți legat cu adevărat de aceasta. Este vorba despre disonanța aceea stranie în care trăiești sub același acoperiș, dar vorbești limbi complet diferite.

Este un sentiment rareori descris într-un mod atât de clar și ușor de înțeles, care devine profund dureros mai ales când acel ceva ce îți lipsește te-ar fi făcut o persoană importantă în propria viață și ți-ar fi oferit un sens personal. Când însăși identitatea ta pare definită de o absență, este nevoie de un curaj uriaș să realizezi că valoarea ta nu stă în darurile pe care nu le ai, ci în felul în care alegi să supraviețuiești fără ele.