Inimi încurcate și rotițe care scârțâie Prințul mecanic de Cassandra Clare


Uneori ajungi să citești o carte nu de dragul poveștii, nu de dragul personajelor și nu de dragul autoarei, ci efectiv ca să vezi până la ce punct îți poți testa limitele toleranței. Cam așa a fost și cazul acestui volum 2 din seria Dispozitive infernale, unde am aflat pe propria piele – că toleranța mea are un prag destul de scăzut când vine vorba de Tessa Gray. Care, sincer, candidează serios la premiul pentru cea mai insuportabilă și ipocrită ființă ever din tot ce am citit vreodată.

Sinopsis Prințul mecanic

În Anglia victoriană, aventurile celor trei prieteni Tessa, Will și Jem continuă. Ei descoperă de ce sumbrul Mortmain, căruia tatăl său, John Shade, îi hărăzise încă de mic copil un viitor strălucit, îi urăște pe vânătorii de umbre. Totodată, relațiile dintre cei trei se complică, iar Tessa este pusă în situația de a face o alegere delicată. Will îi dezvăluie Tessei un secret dureros, dar pare să fie prea târziu. Tessa Gray și-a găsit în sfârșit locul, alături de vânătorii de umbre. Dar liniștea se dovedește a fi trecătoare când forțe întunecate din Conclav plănuiesc s-o înlăture de la conducerea Institutului pe Charlotte, protectoarea ei. Dacă se va întâmpla acest lucru, Tessa va ajunge pe străzi, pradă ușoară pentru misteriosul Magistru, care urmărește să se folosească de puterile ei în scopuri nu tocmai nobile.

Cu ajutorul lui Will și Jem, Tessa descoperă că războiul purtat de Magistru împotriva vânătorilor de umbre este cât se poate de personal. El îi învinovățește pentru o tragedie petrecută cu mult timp în urmă, din pricina căreia, susține el, viața îi fusese distrusă. Pentru a descoperi secretele trecutului, cei trei prieteni călătoresc din Yorkshire-ul învăluit în ceață spre un conac de care sunt legate povești cumplite; din cartierele sărăcăcioase ale Londrei spre o sală de bal fermecătoare, unde Tessa descoperă că adevărul despre originile ei este mult mai sinistru decât își închipuise vreodată. Când se întâlnesc cu un demon mecanic, care-i transmite lui Will un avertisment, aceștia înțeleg că Magistrul le știe fiecare mișcare și că unul dintre apropiații lor i-a trădat. Tessa realizează că inima îi bate din ce în ce mai tare pentru Jem, însă dorința de a fi cu Will, în pofida stărilor lui sumbre, continuă să o tulbure. Dar ceva se schimbă în Will: zidul pe care băiatul și-l construise în jurul lui începe să se năruie. Oare, dacă-l vor găsi pe Magistru, Will va putea să se elibereze de secretele sale și să-i ofere Tessei răspunsurile legate de originea și de menirea ei? În vreme ce căutarea Magistrului, dar și a adevărului, îi pune pe cei trei prieteni în situații primejdioase, Tessa înțelege că, atunci când amesteci dragostea cu minciunile, poți corupe chiar și cea mai curată inimă.

Dispozitive infernale – serie

Dacă ai supraviețuit primului volum și ai sperat că ritmul sau personajele te vor convinge să mergi mai departe, Prințul mecanic (Clockwork Prince) de Cassandra Clare continuă aventurile din Londra victoriană deși, recunosc sincer, pentru mine drumul s-a oprit aici, fiind o carte pe care am ales să o abandonez. Dacă totuși vrei să vezi cum evoluează triunghiul amoros și secretele vânătorilor de umbre, iată ordinea completă a trilogiei traduse la noi:

Recenzie: Prințul mecanic – Volumul 2, Seria Dispozitive Infernale

Tessa Gray ajunge să afle că statutul de simplu musafir cere uneori și servicii, precum să o ajute pe Charlotte pe cât posibil să îl găsească pe Magistru și să afle cine e trădătorul din Conclavul lor. Astfel că va trebui să-și folosească puterea de metamorfizare pentru a-i ajuta în lupta ce urmează.

În același timp, Will are propriile probleme: un demon mic și afurisit i-a spus că pe oricine va iubi va ajunge să moară, fapt pentru care el caută rezolvare pentru a putea să se lase de bădărăniile cu Tessa. În același timp, Jem începe să se simtă din ce în ce mai rău și așa se face că o găsește pe Tessa atrăgătoare, blândă și fermecătoare și, ca atare, se apropie de ea.

Și lucrurile ar fi rămas relaxate cu acest triunghi amoros neverosimil, pentru că cred că Tessa se potrivește cu Will sunt pe aceeași linie de bădărănie și impulsivitate, spre deosebire de Tessa cu Jem, care sincer o idealizează și vede în ea mai mult decât e. În plus, pare că Tessa se îndreaptă spre el doar pentru că Will o respinge, unde mai pui evoluția rapidă dintre ei, care nu-și prea are justificare.

Revenind la Tessa, trebuie să recunosc că felul său de a fi și modul în care a scris-o Cassandra Clare sunt insuportabile. De exemplu, după ce Will își vede sora, pe Cecily, într-o casă care pare condusă de Magistru, rămâne devastat, deoarece el a plecat din familie tocmai pentru a o proteja. Ei bine, când pleacă de acolo, Tessa se gândește să-i amintească de apropierea lor din seara trecută, dar când el se face că n-a existat, ea continuă să-l atace în legătură cu sora lui și cu el, pentru a dovedi… nimic. Și uite că, pentru că inițial uitasem chiar motivul certei din tren, a trebuit să reiau lectura ca să văd că Tessa a făcut asta doar pentru că nu poate să treacă discret peste un moment jenant.

Sincer, momentul ăsta m-a făcut să închid cartea și să nu mai citesc în continuare Prințul mecanic, deoarece am simțit că mai mult mă enervează decât mă relaxează. Sunt un pic obosit de stilul ăsta de conturare a personajelor feminine și știu clar că, de acum încolo, voi ocoli din prima prototipul ăsta. Cu toate acestea, realizez că e cazul să-mi păstrez notițele cu primele impresii, ca să nu mai revin la o lectură antipatică.

Eroina inutilă

Cartea asta și altele după ea, ce au urmat în același stil, m-au făcut să realizez cam cât de prost sunt caracterizate eroinele în literatura de gen. De multe ori li se dă rolul de domnițe la ananghie, care ajung în triunghiuri amoroase, care cred în cineva ce se dovedește un tip nu tocmai moral, care peste tot unde se duc fac numai necazuri, dar toată lumea le admiră curajul, și care fac crize de identitate fix când pericolul e mai mare.

Nu înțeleg de ce e conturat un astfel de personaj și cine ar gusta un astfel de personaj real vorbind, par doar fetițe mici în crize adolescențiale. Chiar simt că lipsesc eroinele malefice complet, cele raționale și echilibrate sau cele care chiar își văd de treaba lor.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu poti copia informatia de pe acest site