Metamorfoze

Sinopsis Culpa:

Nete Hermansen intenționează să se răzbune pe cei care au abuzat-o în tinerețe, inclusiv pe Curt Wad, un chirurg carismatic care a făcut parte dintr-o mișcare de sterilizare a fetelor în Danemarca.

Douăzeci de ani mai târziu, detectivul Carl Morck descoperă că o altă femeie, pe nume Rita, a dispărut în acei ani. Apoi află că numeroși alți oameni au dispărut împreună cu Rita în același weekend, iar ancheta îi conduce din nou către Curt Wad.

După ce am terminat de citit primele trei volume din seria Departamentul Q, am avut impresii diferite despre fiecare în parte. Camera groazei a fost primul volum și cel pe care l-am găsit deosebit. Vânătorii de oameni, al doilea volum, mi s-a părut destul de dezolant. Somnul rațiunii este volumul trei și cel care mi-a plăcut cel mai mult. Am realizat că deja citesc seria mai mult de dragul echipei de anchetatori și mai puțin pentru investigație. Totuși, i-am mai oferit o șansă, deoarece este penultimul volum tradus în limba română.

Odată ce Rose a început să aibă conștiință profesională, subsolul poliției a început să funcționeze cu adevărat ca un departament de elită, demonstrând profesionalism și eficiență. Astfel, de data aceasta, ea alege cazul, iar, contrar a ceea ce ne-a obișnuit autorul până acum, toți membrii echipei încep să dea dovadă de inițiativă în anchetă și surprinzător, obțin rezultate destul de rapide.

Între timp, viața lui Carl Mørck începe să se amelioreze: reușește să finalizeze și despărțirea legală de Vigga, chiar dacă nu lipsesc tentativele de fentare de ambele părți. Relația cu Mona devine oficială și stabilă, fiind prezentat familiei. Iar legătura cu Hardy se îmbunătățește vizibil, în mare parte datorită celorlalți membri ai casei.

Dar în cazul lui Carl, o problemă se rezolvă, însă alta apare imediat. Pe lângă dosarul în care a fost atacat, intervine un alt caz neoficial: un verișor încearcă să-l șantajeze cu un incident din adolescență, când unchiul lui Carl a fost găsit mort, un eveniment care a rămas mereu un dosar nerezolvat.

Cazul în sine este mai ușor decât cel precedent: practic, o patroană de bordel dispare fără urmă, iar toată lumea crede că a părăsit totul de bunăvoie și că dispariția a fost planificată. Totuși, rămâne în urmă o pisică, de care era foarte atașată, iar acest detaliu ridică primele semne reale de întrebare: a dispărut de bunăvoie sau a fost ucisă?

În acest volum, autorul aduce ceva nou: o părticică de istorie daneză. Povestea descrie într-o manieră ficțională, evenimente reale legate de sterilizarea forțată a femeilor considerate potențiale surse de dificultăți sociale.

Aceste programe urmăreau reducerea numărului persoanelor considerate „indezirabile” de către societate, prin eliminarea posibilității de reproducere. Trebuie avut în vedere faptul că la vremea respectivă, metodele contraceptive accesibile nu existau iar acest lucru a contribuit la adoptarea unor măsuri radicale.

Dar povestea nu se oprește aici, ci expune în mod direct cum aceste practici au devenit profund problematice. Astfel, unele persoane influente din punct de vedere politic au folosit această posibilitate pentru a susține concepte ideologice precum cel al „rasei ariene”, abuzând de sistem și sterilizând forțat femei în schimbul promisiunii libertății.

Subliniez faptul că aceste practici s-au desfășurat pe o perioadă îndelungată, între anii 1920 și 1970, fiind legale sub diverse forme în respectiva perioadă.

Este cazul care m-a atras cel mai puțin din toată seria, deoarece, în paralel cu ancheta, urmărim și povestea reală a evenimentelor, astfel încât, ca cititor, realizezi repede ce s-a întâmplat și cum și de ce au dispărut toate acele persoane.

Totuși autorul a prevăzut acest lucru, astfel că efectele anchetei ajung la un alt nivel: nu mai sunt doar rămașițe de mustrări de conștiință, ci apar și atacuri asupra lui Carl și Assad, drept pentru care și ei devin mai insistenți decât până acum și realmente eficienți.

Am apreciat seria pentru umorul ei și pentru dinamica echipei din Departamentul Q. Personal am simțit nevoia să fac o pauză, cumva forțată deoarece nu am găsit volumul cinci, fiind traduse în română doar primele cinci. Este, fără îndoială, o serie în care se vede munca și implicarea autorului. Din punctul de vedere al scriiturii, se numără printre cele mai bune lecturi ale mele, iar acest lucru vine dintr-o experiență de peste zece ani de lectură.

Din fericire, Netflix a simțit potențialul seriei, astfel că există o adaptare inspirată din aceasta, disponibilă sub denumirea Dept. Q. Totuși, locul, acțiunea, și numele personajelor plus firul narativ sunt schimbate. Nu am urmărit serialul, așa că nu pot spune dacă merită, dar, având în vedere cât de mult au fost modificate elementele de bază, mă îndoiesc că particularitatea originală a seriei se mai păstrează.

Această poveste m-a făcut să mă gândesc la faptul că, într-un fel sau altul, cu toții am avut momente în care am judecat prin prisma unor stereotipuri. Acestea sunt atât de prezente și ușor de reținut, mai ales când, uneori, par să aibă un sâmbure de adevăr, în special atunci când vorbim despre diferențe culturale.

Totuși a gândi astfel sau a nu-ți dori să întreții relații de prietenie cu persoane dintr-o altă cultură nu ar trebui automat condamnat — suntem, până la urmă, reticenți în fața lucrurilor noi.

Însă, în momentul în care începi să excluzi în mod conștient și să acționezi sistematic pentru marginalizarea sau eliminarea unor culturi ori persoane, acest proces devine rasism activ. Cu atât mai ironic când acei membri sunt din cultura proprie.

+ Articol următor
Februarie în căști: Cărți audio gratis

– Articol anterior
Somnul rațiunii de Jussi Adler-Olsen