Metamorfoze

Recunosc, mi-a căzut cu tronc cartea asta imediat ce i-am văzut sinopsisul. Am o slăbiciune pentru „profesioniștii” din branșă și îi admir pe cei care lucrează curat, inteligent și sunt atât de specializați pe segmentul lor, încât te întrebi, sincer, ce naiba ai făcut tu la școală în timp ce alții învățau să fenteze sisteme de securitate imposibile. Partea cea mai faină? Hoții de elită au acest dar fascinant de a nu lăsa victime reale în urmă, doar orgolii rănite și seifuri goale.

Inițial, pentru ecranizarea Gambitul hoților film exista un plan concret de lansare, dar cum succesul cărților n-a fost conform așteptărilor, proiectul a intrat într-o pauză nehotărâtă. Probabil stă într-un sertar, așteptând vremuri mai bune. Totuși, am convingerea că, dacă cineva se decide să-l scoată la lumină și păstrează premisa originală, un film adaptat după această carte va fi un succes garantat.

Sinopsis Gambitul hoților:

O competiție acerbă aduce laolaltă cei mai pricepuți tâlhari din lume pentru șansa de a obține acea comoară pe care au vânat-o toată viața. Însă, pentru unul dintre ei, miza este infinit mai mare și mai personală: viața mamei sale.

Născută într-o familie de hoți celebri, Ross Quest este, la doar șaptesprezece ani, o maestră a evadării din situații-limită. Cu toate acestea, fata nu își dorește să pășească pe urmele părinților ei și pune la cale o evadare din afacerea familiei, dar planul eșuează spectaculos. Mama sa este răpită, iar Ross începe o cursă contracronometru pentru salvarea ei.

Fără timp de pierdut, fata decide să se înscrie în Gambitul hoților, o competiție periculoasă bazată pe jafuri internaționale, unde premiul este îndeplinirea unei dorințe, o dorință care ar putea însemna întoarcerea acasă a mamei sale. Dar lucrurile se complică atunci când fata observă că în competiție mai sunt înscriși adversara ei din copilărie, dar și un străin carismatic și atrăgător care i-ar putea fura inima.

Ross începe o cursă contracronometru pentru salvarea ei. Ea încearcă să se țină de crezul familiei Quest: Un Quest nu poate avea încredere în absolut nimeni pe lume cu excepția unui alt Quest. Dar cu mize atât de mari și adversari la tot pasul, fata știe că are nevoie de aliați… chiar dacă va trebui să scape de ei mai târziu. Până la urmă, doar unul dintre ei poate câștiga. Și trebuie să fie ea aceea.

Gambitul hoților serie:

Să știi că Gambitul hoților (Thieves’ Gambit) este o serie plină de acțiune și suspans semnată de Kayvion Lewis. Această serie cuprinde două volume și ambele au fost traduse pentru publicul din România (dă clic pe titlul fiecărei cărți pentru a citi recenzia dedicată):

• Volumul 1: Gambitul hoților (Thieves’ Gambit)
• Volumul 2: Jaful suprem (Heist Royale)

„Thieves Gambit” este genul de roman care pare construit special pentru ecran: hoți adolescenți, competiții internaționale, jafuri spectaculoase, rivalități, alianțe fragile și multă adrenalină. Dar, dincolo de toate aceste elemente, Kayvion Lewis a pornit de la o idee care i-a venit într-un mod cât se poate de neașteptat.

În interviurile acordate publicațiilor Geek Vibes Nation și Pine Reads Review, autoarea povestește cum a apărut romanul, cum a construit-o pe Ross Quest, de ce a ales să aducă în competiție adolescenți din întreaga lume și cum s-a transformat ceea ce trebuia să fie inițial o carte de sine stătătoare într-o duologie.

Ce a inspirat ideea pentru „Gambitul hoților”?

Ideea romanului a venit, literalmente, dintr-un vis. Kayvion Lewis povestește că s-a trezit convinsă că cineva scrisese deja cartea pe care tocmai o visase: o competiție internațională în care hoți adolescenți se întrec în jafuri spectaculoase.

După ce a început să caute dacă exista deja o astfel de carte, a descoperit că nu găsea nimic asemănător. A fost suficient pentru ca ideea să nu-i mai dea pace.

De aici a pornit „Gambitul hoților”. Autoarea spune că structura de bază a poveștii a rămas aceeași, însă, de la o versiune la alta, a adăugat mai multe jafuri, conflicte între personaje și răsturnări de situație. Romanul publicat a devenit astfel o versiune mult mai rapidă, mai spectaculoasă și mai complicată a ideii inițiale.

Cum a construit-o pe Ross Quest, protagonista romanului?

Kayvion Lewis spune că este o autoare care pornește de la intrigă, nu de la personaje. Atunci când a început să scrie „Gambitul hoților”, știa ce poveste vrea să spună, dar nu știa încă cine vor fi personajele.

Ross Quest a apărut pe măsură ce povestea începea să prindă contur. Autoarea își construiește personajele pornind de la întrebări precum: ce fel de persoană ar lua deciziile de care am nevoie în această poveste? Cu ce probleme s-ar confrunta? Ce fel de evoluție i s-ar potrivi?

În cazul lui Ross, totul a pornit și de la lumea în care trăiește. Dacă este o hoață crescută într-o familie de hoți, atunci problemele ei de încredere devin aproape inevitabile. Astfel, pe parcursul scrierii, Ross a ajuns să aibă propriul arc narativ, centrat în mare parte pe prietenie și încredere.

Lewis recunoaște că personajele sunt, în primele versiuni ale manuscrisului, mai degrabă schițe. Complexitatea lor apare în timpul revizuirilor, când autoarea începe să adauge straturi și să se întrebe ce se află în spatele alegerilor fiecăruia.

De ce a ales să construiască o distribuție atât de diversă?

Una dintre particularitățile romanului este faptul că hoții care participă la Gambit provin din țări și culturi diferite. Pentru Lewis, această diversitate a venit în mod firesc din însăși premisa competiției.

Dacă vorbim despre o competiție care adună cei mai buni hoți adolescenți din lume, atunci nu ar fi avut prea mult sens ca toți participanții să provină din același loc. Autoarea a vrut ca personajele să vină din colțuri diferite ale lumii și să fie influențate de mediile în care au crescut.

Asta înseamnă că diferențele dintre ei nu se rezumă doar la naționalitate. Lewis a trebuit să se gândească la felul în care cultura, familia și locul în care fiecare personaj a fost crescut îi influențează personalitatea și modul de a reacționa.

Rezultatul este o echipă de personaje foarte diferite, aduse împreună tocmai pentru că fiecare dintre ele este suficient de bun pentru a participa la această competiție.

De unde vine fascinația ei pentru hoți și lumea jafurilor?

Kayvion Lewis recunoaște că există ceva extrem de fascinant în lumea interlopă și în poveștile despre jafuri. În „Gambitul hoților”, această fascinație a devenit baza pentru construirea unei lumi proprii, cu societăți secrete, familii de hoți și reguli transmise din generație în generație.

Un lucru important a fost însă perspectiva lui Ross. Pentru că povestea este spusă prin ochii ei, cititorul descoperă lumea infractorilor așa cum o cunoaște ea. Ceea ce pentru Ross este aproape normalitate poate părea complet ieșit din comun pentru cititor.

Lewis a construit astfel lumea romanului întrebându-se ce ar ști Ross, ce i-ar fi explicat mama ei și care ar fi lucrurile considerate de ea drept „cunoștințe de bază”.

Iar dacă premisa a pornit dintr-un vis, lumea hoților a prins treptat contur prin această combinație dintre aventură, competiție și fascinația pentru universul criminal.

„Gambitul hoților” trebuia inițial să fie o duologie?

Surprinzător, nu. Kayvion Lewis spune că, atunci când a scris primul volum, îl considera o carte de sine stătătoare. Chiar dacă povestea se termina cu un cliffhanger important, autoarea îl vedea mai degrabă ca pe un final deschis, în care cititorul putea să-și imagineze singur ce urma.

Adevărata surpriză a venit atunci când agentul ei literar a început să prezinte manuscrisul editurilor.

În materialele pregătite pentru editori, „Gambitul hoților” apărea deja drept duologie. Lewis povestește cu umor că nu își amintea să fi spus vreodată că romanul va avea două volume. Decizia fusese luată, practic, de agent, echipa editorială și oamenii implicați în proiectul cinematografic.

În cele din urmă, autoarea a ajuns să scrie și continuarea și spune că acum este bucuroasă că povestea a primit acel al doilea volum. Privind în urmă, și-a dat seama că primul roman lăsase, de fapt, o parte importantă a poveștii neterminată.

Ce mesaj ar transmite cititorilor care vor să scrie?

Pentru Kayvion Lewis, cel mai important lucru este ca un autor să nu uite pentru cine scrie în primul rând: pentru el însuși.

Sfatul ei pentru autorii aflați la început de drum este să nu încerce să scrie o poveste doar pentru că ar putea deveni populară sau pentru că își imaginează că altora le-ar plăcea. În schimb, spune că merită să scrii povestea care te entuziasmează cu adevărat, cartea pe care ai vrea să o citești tu.

În opinia ei, pasiunea autorului se simte în pagină. Cititorii își dau seama atunci când o poveste vine dintr-un loc autentic și când autorul a scris-o pentru că el însuși avea nevoie să o citească.

Iar „Gambitul hoților” pare să fi pornit exact de aici: dintr-o idee atât de bună încât Kayvion Lewis nu a mai putut să o lase doar la nivelul unui vis.

Ross este o tânără care provine dintr-o familie cu „pedigri” de hoți profesioniști, dar, după ani de zile de adrenalină profesională, începe să se sature de jafuri, planuri de infiltrare și izolare constantă. Așa că, în loc să plănuiască următorul mare jaf, ea pune la cale cel mai „periculos” proiect de până acum: un plan de evadare de acasă pentru a merge, pur și simplu, la școală.

În timp ce își rumegă dorința de normalitate și își vizualizează viitorul de elevă banală, Ross primește o invitație la Gambitul Hoților, o competiție legendară între profesioniști, unde premiul este îndeplinirea unei singure dorințe, oricât de imposibilă ar fi. Deși se simte onorată, ignoră mesajul pentru că planul ei pentru libertate este deja gata. Doar că, exact în momentul în care alege să dispară, imediat după un jaf, mama ei este răpită. Iar suma de răscumpărare este enormă.

Povestea m-a prins încă de la prima filă, iar acțiunea nu se lasă deloc așteptată. Ross m-a intrigat de la bun început, dar mi-a plăcut enorm și de mama ei. În sfârșit, avem un personaj care își merită cu adevărat renumele: este nemiloasă, inteligentă și realmente o profesionistă.

Și pentru că povestea avea nevoie de un strop de tandrețe, la începutul poveștii avem și o pisică, un detaliu care m-a cucerit instantaneu. Mi-a părut rău să văd acea pisică lăsată în urmă; mi-aș fi dorit ca autoarea să îi fi găsit un loc în viața periculoasă și imprevizibilă a lui Ross. Până la urmă, chiar și cei mai eficienți hoți au nevoie de un companion care să nu îi judece.

Premisa poveștii Gambitul hoților este fantastică: un concurs între hoți profesioniști, o competiție a clanurilor, plus ideea unei dorințe îndeplinite pentru niște oameni care au, prin natura meseriei, foarte multe dorințe. Și într-adevăr, cartea îndeplinește așteptările.

Am apreciat faptul că autoarea a oferit o poveste și abilități demne fiecărui participant din Gambitul Hoților; mărturisesc că, în timp ce citeam, am ajuns să îmi placă de fiecare în parte. Chiar dacă participanții provin din culturi diferite, mi-a plăcut că nu s-a forțat un stil politically correct cu fiecare eveniment sau persoană, lăsându-le și aspectele negative la pachet. Acest lucru oferă personajelor o profunzime autentică.

Pe lângă tema familiei, care domină toată seria, mai apare o întrebare interesantă: poți avea o relație de iubire, încredere și prietenie cu un alt hoț? Iar scânteile care apar între Ross și Devroe răspund la întrebare, dar într-un mod realist și complicat. Mă bucur că au rămas la nivel de tachinări, apreciere și respect reciproc. Finalul este surprinzător, deoarece eroina învață o nouă lecție: fiecare are un motiv.

Chiar dacă această carte a fost nominalizată la premiile Goodreads ceea ce dovedește încă o dată că nominalizările sunt adesea mai valoroase decât premiile în sine din păcate, rămâne un titlu prea puțin cunoscut. Este genul acela de bestseller ascuns care merită un marketing mai bun.

Această lectură mi-a amintit de o idee mai veche: infractorul cinstit sau, în cazul de față, hoțul gentilom. Aceștia sunt prezentați în filme și cărți ca fiind persoane cu principii clare, cu o etică profesională și cu o listă de abilități admirabile, ba mai mult, de multe ori ajungând în topuri de cele mai mari jafuri, cele mai impresionante și spectaculoase.

Totuși, în realitate, acest gen de persoane sunt rare și poate de aceea le și admirăm. Dar asta nu înseamnă că, în viața de zi cu zi, ar trebui să încurajăm sau să scuzăm acele acțiuni care pot să nască monștri.