Metamorfoze

Ei bine, în general, dacă aud fraza „dacă ai citit X, trebuie să citești și Y”, mă cam lasă rece. Totuși, odată ce am aflat că seria A fost odată o inimă frântă face parte din același univers cu seria Caraval, n-am mai așteptat nicio clipă, mai ales că știam că va apărea și Jacks, Prințul Inimilor, în această trilogie.

Sinopsis Caraval

Scarlett Dragna nu a părăsit niciodată micuța insulă în care ea și sora ei, Tella Dragna, locuiesc cu tatăl lor puternic și crud. Acum, tatăl lui Scarlett a aranjat o căsătorie pentru ea, iar Scarlett crede că visurile ei de a vedea Caraval spectacolul îndepărtat, care se ține o dată pe an și la care publicul participă activ s-au încheiat.

Dar anul acesta, invitația mult visată a lui Scarlett soște în sfârșit. Cu ajutorul unui marinar misterios, Tella o duce pe Scarlett la spectacol. Numai că, de îndată ce sosesc, Tella este răpită, iar cine o găsește primul este declarat câștigătorul.

Scarlett trebuie să o găsească pe Tella înainte ca cele cinci nopți ale jocului să se încheie, altfel va declanșa un efect de domino periculos, iar sora ei iubită va dispărea pentru totdeauna.

Încă de mici, Tella Dragna și Scarlett au crescut cu poveștile despre Caraval și despre misteriosul creator al acestei competiții. Totuși, în momentul în care mama lor dispare, iar tatăl lor își pierde mințile din această cauză, cele două surori încep să-și pună toate speranțele în Caraval, convinse că participarea le va schimba viața pentru totdeauna.

Însă plecarea de bunăvoie nu este o opțiune ușoară, mai ales din cauza unui tată violent care nu ezită să își agreseze fiicele. Prin urmare, Tella pune la cale un plan, iar fetele se trezesc cu o invitație salvatoare la această competiție. Din acest punct, fiecare va avea de parcurs propriul drum, un drum care le va schimba destinele.

Chiar dacă acțiunea pornește într-un ritm mai lent, evenimentele se succed rapid la fiecare pagină. Jocul are o regulă de aur: să nu crezi nimic din ceea ce vezi. Deși am primit acest avertisment încă de la început, atât eu, cât și Scarlett am căzut direct în capcana întinsă de Stephanie Garber, rămânând suspendată la granița dintre iluzie și realitate până la sfârșitul volumului.

Și de data aceasta, lumea creată de Stephanie Garber m-a vrăjit; mi-au plăcut culoarea, starea, aroma și senzațiile oferite. Efectiv simt că aș putea rămâne în acest univers și nu m-aș sătura. Personal, cred că autoarea ar putea continua să scrie despre această lume încă mult timp de acum încolo, deoarece există încă idei care merită exploatate. Oricum, este clar pentru mine că a trecut pe lista autorilor mei preferați; după șase volume citite, abia aștept să văd ce va mai publica în viitor.

Îți recomand o altă poveste magică scrisă de Stephanie Garber: A fost odată o inimă frântă

Ce citesc mai întâi: Caraval sau A fost odată o inimă frântă?

Văd deseori întrebări și confuzie legat de faptul dacă A fost odată o inimă frântă poate fi citită fără să fi citit Caraval înainte, sau dacă trebuie obligatoriu să le parcurgi în ordine cronologică.

Eu, ce-i drept, am citit A fost odată o inimă frântă prima dată, fără să știu că există o serie anterioară. Pentru mine nu a fost o problemă micul spoiler de la început, deoarece nici nu i-am dat atenție, iar acum consider că este o informație nesemnificativă.

Totuși, pentru cei foarte stricți, care nu suportă nici cea mai mică dezvăluire, recomand să înceapă cu Caraval. Iar dacă nu le place, pot trece fără probleme la A fost odată o inimă frântă. Chiar dacă fac parte din același univers, totuși cele două serii sunt independente.

Nu îmi place Tella, mai merită să citesc Legendar?

Am văzut că mulți cititori refuză să citească volumul doi deoarece, încă din primul volum, se identifică cu Scarlett și nu cu Tella. De fapt, sincer, și cei care finalizează trilogia sunt în mare parte fani ai lui Scarlett, nu ai Tellei. Eu fac parte dintre puținii fani ai Tellei și consider că să alegi să nu citești un volum doar pentru că crezi că nu-ți place un personaj este un pic copilăresc.

Chiar dacă Tella joacă un rol important în misterul de la finalul primului volum, în realitate, personalitatea ei nu ne este prezentată pe deplin acolo. Într-adevăr, Stephanie Garber a împărțit poveștile: volumul întâi este mai mult al lui Scarlett Dragna, iar volumul doi este povestea Tellei Dragna, pe care, sincer, o găsesc mai matură decât sora ei.

Mie mi-a plăcut povestea per ansamblu. M-a enervat Scarlett ici-colo, dar am înțeles-o, deși o percep ca fiind mai imatură decât sora ei și mai pasivă în viața de zi cu zi. Consider că merită să-i dai o șansă acestei serii.

In cazul meu, cred că am avut un avantaj deoarece nu știam prea multe lucruri despre poveste, fapt ce m-a ajutat să nu am așteptări nerealiste. Îi pot înțelege pe cei cărora nu le place: probabil că, dacă citești mult fantasy, simți la un moment dat o anumită saturație, iar așteptările mari pot duce la dezamăgiri.

Cu toate acestea, eu am continuat seria și pot spune sincer că volumul doi mi-a plăcut chiar mai mult!

Dincolo de aspectul fantasy al acestei serii, fiecare volum dezbate în mod particular câte o problematică familială. Acest prim volum m-a făcut să meditez mult la dorința de a fugi de acasă din cauza unui părinte agresiv. Evident, atât violența domestică, cât și educația copiilor sunt percepute subiectiv, la fel ca motivele pentru care cineva își dorește să se desprindă de persoanele care, teoretic, ar trebui să îi ofere protecție.

Totuși, dorința de a pleca rămâne un semnal de alarmă clar: înseamnă că un părinte a eșuat într-atât de mult, încât și-a făcut propriul copil să găsească viața alături de el absolut insuportabilă.

Chiar dacă plecatul la universitate, mutarea cu persoana iubită sau găsirea unui loc de muncă într-un alt oraș reprezintă metode reale de a fugi de acasă, acestea trebuie privite cu mare atenție. Când vrei să scapi dintr-un univers toxic, cel din viața de zi cu zi, deciziile pripite aduc riscuri serioase. Fără o analiză clară a pașilor următori, șansele de a cădea din lac în puț rămân extrem de mari.