Metamorfoze

Sincer, Șase cocori stacojii era pe lista mea de lectură, până când am citit sinopsisul de la Urzeala zorilor, care m-a atras mult mai mult. Iar când am găsit și comentariile de pe Reddit referitoare la această serie, scrise chiar de autoare, am zis că e clar: trebuie să o citesc!

Și sincer, a meritat din plin. Au trecut luni bune de când am terminat-o și încă mă trezesc gândindu-mă la ea. Cred că s-a potrivit foarte bine și contextul, deoarece am citit-o imediat după ce terminasem seria Caraval. Cumva, am simțit că povestea seamănă cu o continuare a relației dintre Tella și Legend, cel puțin prin prisma ideii de iubire dintre o muritoare și un nemuritor.

Dacă vrei să vezi cine sunt Tella și Legend, aruncă un ochi la Caraval.

Sinopsis Urzeala zorilor

Când un mesager imperial primește porunca de a-l aduce la palat pe maestrul croitor Tamarin, Maia decide să se deghizeze în bărbat și să îndeplinească sarcina primită în locul tatălui său, bolnav și incapabil să mai coasă. Este unica șansă a tinerei de a-și salva familia de sărăcie și de a scăpa de un mariaj pe care nu și-l dorește.

Lucrurile nu sunt însă atât de simple pe cât par: Maia este doar unul dintre cei doisprezece croitori siliți să se întreacă pentru a intra în slujba împăratului.

Competiția este acerbă, iar Lordul Vrăjitor, mâna dreaptă a suveranului, pare să își fi dat seama de minciuna tinerei. Totuși, nimic nu se compară cu provocarea finală: Maia trebuie să croiască trei rochii primejdios de încântătoare, care o vor duce până la capătul pământului…

Maia Tamarin își vede visul aproape împlinit atunci când, în urma morții fraților săi și a invalidității ultimului rămas în viață, este nevoită să îi ia locul. Când acesta din urmă este chemat la palat pentru a concura pentru titlul de Croitor Imperial, ea decide să se deghizeze în fratele ei și să plece în locul lui, asumându-și toate riscurile pentru a deveni croitorul regelui.

Chiar dacă sinopsisul prezice, în mare, faptul că Maia rezistă până la proba finală a concursului, acesta nu dezvăluie deloc intrigile de la palat, sabotajele dintre concurenți, ajutorul magic și atentatele la viața ei. Sunt etape pline de adrenalină și suspans, mai ales având în vedere că probele sunt concepute doar pentru a-i încurca pe croitori; asta deoarece logodnica regelui, pentru care se organizează această competiție, nu are niciun gând să ajungă la căsătorie.

Este, de fapt, un fantasy în stil de basm care, mai ales pentru noi, aduce elemente nostalgice legate de poveștile cu rochiile magice, probe imposibile și înfiriparea unei iubiri. Și asta este exact ceea ce căutam: o poveste relaxantă, care să îmi readucă plăcerea poveștilor din copilărie.

Doar că drumul Maiei nu se oprește la crearea acelor rochii. În călătoria ei pentru a obține elementele magice necesare confecționării lor, ea ajunge să fie însemnată de un demon, iar consecințele acestui lucru devin rapid evidente: transformarea ei din om începe treptat să prindă contur…

Totuși, speram ca narațiunea să nu preia toate clișeele acestui gen literar, iar autoarea, Elizabeth Lim, mi-a îndeplinit această dorință: eroina nu ajunge să se căsătorească cu regele și nici nu primește vreo putere absolută pentru a aduce pacea în regat. De fapt, ea își urmează propria cale, una în care vedem adevăratul caracter al Maiei; cu fiecare probă, ea devine mai talentată și mai capabilă, fără a suferi schimbări de personalitate și fără a ținti la altceva decât la îndeplinirea propriului vis.

Dacă îți plac eroinele care nu încearcă să schimbe pe nimeni și își văd de viața lor, încearcă și A fost o dată o inimă frântă.

Recunosc că am așteptat cu nerăbdare și evoluția relației dintre Maia și Edan, care a început foarte firesc și lejer, lăsând timp de cunoaștere atât între ei, cât și pentru cititori. De fapt, este una dintre cele mai bune scrieri referitoare la legăturile de prietenie și iubire pe care le-am întâlnit. Din păcate, mulți autori nu reușesc să ofere acea tușă de natural și de sentimente profunde în aspectele sociale ale personajelor, dincolo de o simplă primă impresie.

Mi-a plăcut mult această poveste; a fost prima mea întâlnire cu Elizabeth Lim și cu siguranță ea rămâne pe lista autorilor cărora le voi citi toate cărțile. Am simțit plăcere și relaxare în timp ce o citeam, dar și profesionalism în scriere. Mi-au plăcut personajele, narațiunea și lumea magică în care se desfășoară acțiunea. Este un fantasy New Adult în care accentul cade pe dobândirea libertății prin împlinirea profesională.

Am înțeles că există și câteva schițe oficiale cu cele trei rochii magice, însă nu am reușit să le găsesc pe cele originale. Așadar, dacă știi cumva unde le pot găsi, aștept cu drag recomandarea ta în comentarii!

Există autori care, dincolo de imaginație, reușesc să facă o documentare serioasă și să ofere o lucrare extrem de bine pregătită, ceea ce este și cazul acestei povești. Pe lângă propria fantezie, Elizabeth Lim a reușit să introducă elemente și legende din Drumul Mătăsii așa cum declară chiar ea, străduindu-se să le păstreze forma originală de-a lungul narațiunii și oferind, astfel, o tușă autentică acestui basm.

Sincer, asta denotă un mare profesionalism: chiar dacă vorbim despre o poveste fantasy, dacă dorești să preiei idei culturale, merită din plin să te străduiești să le integrezi în așa fel încât să își păstreze esența originală.