După ce am terminat seria A fost odată o inimă frântă, am început să-mi doresc să continui cu genul fantasy pe care abia l-am descoperit. Astfel, fără să mă mai uit la sinopsis, m-am apucat de acest prim volum și de seria Îngerul nopții.
Sinopsis Îngerul nopții
Pentru Nora Grey, dragostea nu face parte din plan. Nu s-a îndrăgostit niciodată de vreun băiat, în ciuda eforturilor depuse de Vee, prietena ei cea mai bună.
Însă zâmbetul șăgalnic și ochii pătrunzători ai lui Patch o atrag mai presus de orice rațiune. Patch pare să fie mereu acolo unde este și ea și pare să o cunoască mai bine decât prietena ei cea mai bună. Nora nu se poate decide dacă să-i cadă în brațe sau să fugă cât mai departe.
După o serie de întâmplări înspăimântătoare, tânăra se găsește prinsă într-un joc al răzbunării, unde nimeni nu este ceea ce pare a fi, taberele se schimbă și secretele periculoase ies la iveală.
În mijlocul unui conflict străvechi între nemuritori și îngeri căzuți, Nora trebuie să-și înfrunte temerile și să lupte pentru viața și dragostea ei. O alegere greșită îi poate costa viața.
Recenzie: Îngerul nopții – Volumul 1, Seria Îngerul nopții
Începutul cărții este mai mult decât promițător, deoarece Nora și Patch se întâlnesc pentru prima dată la ora de biologie, fiind colegi de echipă la lecția despre reproducere. Există un apropo sugestiv și amuzant, dar putem respira ușurați, deoarece pe parcursul întregii serii nu apar scene picante. Povestea, deși are note amoroase, se axează pe mister, intrigi și evenimente paranormale.
Din momentul în care cei doi se întâlnesc, viața Norei devine plină de întâmplări stranii, atât de bine construite încât cititorul se întreabă, pentru câteva clipe, dacă nu asistă la debutul unei tulburări psihice.
Apar evenimentele bizare, ea cade violent dintr-un carusel în timp ce se dă cu Patch, doar pentru a se regăsi, la final, brusc așezată la locul ei, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Zărește mașina lui Vee complet zdrobită, dar când caută dovezi, totul dispare ca o halucinație. Are senzația că este urmărită iar acest fapt devine tot mai apăsătoare, plus că la final victima aparentă pare să fie Vee, nu ea.
Din păcate, această serie deși cunoscută, are un grup de fani destul de redus. Fiind publicată într-o perioadă relativ similară cu seria Amurg de Stephenie Meyer, a fost mereu eclipsată de ea, deoarece există câteva elemente comune. Astfel de multe ori veți găsi dezbateri despre cum seria Îngerul nopții (în engleză Hush, Hush) este considerată sora mai săracă a lui Twilight.
Pentru mine, este primul fantasy paranormal și, sincer, mi-a plăcut. Pot să spun că povestea este captivantă și abundă în mister și acțiune. De fapt, acestea sunt punctele forte: un fantasy paranormal solid, deoarece fiecare volum din serie are propria intrigă și propriul său motiv, pe care îl descoperim abia la final. Din păcate, în română cel de-al patrulea volum nu a fost tradus, așa că doritorii de a finaliza seria Îngerul nopții vor trebui să citească volumul final în engleză.
Felul de a fi al Norei este predictibil: este clasică, o fată silitoare la început, iar noi, cititorii, îi acceptăm apucăturile, fiindcă este eroina poveștii. Dacă nu ar fi avut o prietenă loială și spontană ca Vee, povestea ar fi fost mult mai plictisitoare. În schimb, Patch este personajul cel mai bine conturat, iar pe parcursul poveștii și al întregii serii, el rămâne cel care ne atrage prin farmec, inteligență și ironie.
Recunosc că dialogurile nu sunt o mare artă, dar totuși povestea subliniază foarte bine teme ale muritorilor de rând, precum prietenia, conflictele și atacurile între fete la liceu, și uneori dezbate chiar teme biblice care pun cititorul pe gânduri.
Ființe mitologice, fantastice și paranormale
Deoarece pe parcursul cărții se fac adesea referințe la Cartea lui Enoh, m-a făcut să mă gândesc la alte ființe și la posibilitatea ca, deși oamenii caută forme de viață în alte galaxii și pe alte planete, acestea să se afle deja printre noi.
Apoi am realizat că multe dintre poveștile și credințele despre astfel de ființe au rămas surprinzător de vii în tradițiile religioase și culturale. Noi credem că avem idei și credințe noi, dar de cele mai multe ori ele nu sunt decât reinterpretări nuanțate ale acelorași povești străvechi.
Este fascinant cum atât de multe mituri, legende și basme par să urmeze aceeași structură sau același tipar, reinterpretat în moduri diferite. Deși suntem atât de diferiți ca persoane, popoare și culturi, aceste povești persistă și se regăsesc peste tot, vechi și surprinzător de asemănătoare în esență.
Lasă un răspuns