Metamorfoze

Am dat peste acest titlu complet din întâmplare și, sincer să spun, aproape până la sfârșitul cărții eu am citit în minte „Un Șarm sălbatic și întunecat”. Mă gândeam, evident, la „charm”, la acel șarm magnetic și periculos, mai ales că nu știam nimic despre carte în afară de faptul că este o lansare nouă și scrie bestseller pe copertă.

Revenind, am rămas cu sentimente și păreri destul de confuze vizavi de această poveste. Marele șoc a fost că eu am crezut că citesc un romance pasional, ca abia când am finalizat-o să descopăr că, de fapt, aveam în mână un thriller în toată regula. Dar na, cam așa se întâmplă când citești pe timp de caniculă, la patruzeci de grade!

Sinopsis Un Țărm sălbatic și întunecat:

O familie pe o insulă îndepărtată.
O femeie misterioasă eșuată pe țărm.
O furtună la orizont.

Insula Shearwater, aflată nu departe de Antarctica, găzduiește cea mai mare bancă de semințe din lume. Părăsită de cercetători din cauza creșterii nivelului mării, îi adăpostește acum doar pe Dominic Salt și pe cei trei copii ai săi. Până când valurile o aduc pe enigmatica Rowan în viața lor.

Pe măsură ce furtunile se intensifică, toți trebuie să decidă dacă pot avea suficientă încredere unul în celălalt pentru a proteja insula și a supraviețui.

Rowan se grăbește să ajungă pe insulă în urma unui apel disperat al soțului său, un biolog care îi scrie pentru a-i cere ajutorul. Din cauza grabei extreme, a modului în care tocmește echipajul și ambarcațiunea, dar și a vremei nefavorabile, totul culminează cu un naufragiu violent.

Când Dominic descoperă motivul venirii sale pe insulă, o informează că tot echipajul a plecat și că, odată cu plecarea lor, toate sistemele de comunicare au fost distruse. Totuși, Rowan nu prea poate să-l creadă, la fel cum nici Dominic nu are deloc încredere în apariția ei aparent întâmplătoare.

Dacă îți plac thrillerele în care animalele au un rol principal, aruncă un ochi peste Piatra, hârtie, foarfecă.

Acțiunea este povestită din perspectiva fiecărui personaj în parte, atât de către Rowan și Dominic, cât și de către copiii lui. Totuși, dinamica este destul de bizară (și nu știu sigur dacă traducerea este de vină): în timp ce personajele își deapănă firul, paragrafele sar brusc de la o exprimare la persoana întâi la o perspectivă omniscientă, specifică autorului. Fiecare are propriile gânduri, dar acestea sunt focalizate înspre acțiune, comportamente și niciodată asupra propriilor gânduri.

Există mister, există romantism, există și un strop de fantezie câte un pic din toate. Astfel, realizez că faptul că am crezut inițial că este un romance m-a făcut să am atenția direcționată către alte detalii decât dacă aș fi știut de la început că este un thriller. Fiecare are cate un seccret, comunicarea aproape că nu există, iar suspiciunea este la fiecare filă… dar, până la urmă, oare nu așa se întâmplă adesea și în poveștile mari de dragoste?

Drama insulei Macquarie și incidentul Svalbard

M-a atras în mod deosebit ideea băncii de semințe, un concept pe care îl cunoșteam deja, și am apreciat introducerea episodului în care aceasta s-a inundat — un eveniment inspirat, de altfel, din realitate, mai exact din incidentul de la Banca Globală de Semințe din Svalbard, când topirea permafrostului a inundat tunelul de acces.

De asemenea, cadrul cărții este puternic influențat de realitate. Deși acțiunea se petrece pe fictiva insulă Shearwater, autoarea Charlotte McConaghy s-a inspirat direct din călătoria sa pe Insula Macquarie. Prin descrierile ei, aduce în prim-plan o istorie extrem de tristă și dureroasă legată de braconajul animalelor marine subantarctice.

Cumva înțeleg de ce atrage și de ce a fost nominalizată la Goodreads Choice Awards cu un rating de peste 4 stele, fiind inclusă și în clubul de lectură al lui Reese Witherspoon. Ca atmosferă, povestea seamănă cu celebra „Acolo unde cântă racii” (Delia Owens), unde misterul se împletește cu natura și metaforele din lumea animală. Totuși, în „Un Țărm sălbatic și întunecat” suspansul nu funcționează la fel de bine în opinia mea, deși recunosc că nu am citit cartea Deliei Owens, ci doar îi cunosc conceptul.

Există și probleme în această narațiune: faptul că fiecare personaj are probleme extrem de variate, iar intriga pare să se învârtă în cerc de la unul la altul, fiecare contribuind cu câte o poveste personală. Acest fapt face ca narațiunea, per ansamblu, să lase o senzație de insuficiență și să scoată la iveală anumite goluri de idei ale autoarei, Charlotte McConaghy, care a fost practic nevoită să lege destul de brutal aceste fire narative diferite.

Într-un fel, mi-a plăcut povestea datorită notei sale ecologice, dar în ceea ce privește misterul și personajele, nu prea m-a convins. Am simțit că s-a dorit un mix din toate; s-a adăugat chiar și o linie narativă LGBT care părea forțată în context, narațiunea oscilând permanent între mesajul despre natură și dramele personale ale personajelor.

Totuși, cartea are meritul ei, deoarece finalul m-a pus serios pe gânduri. Să fi planificat Dominic și copiii săi toate aceste evenimente? Ultimele fraze, în care se vorbește despre noua lor locuință, mi-au lăsat mari semne de întrebare și o suspiciune greu de înlăturat.

Cartea asta mi-a amintit de curentul Politically Correct (PC) în artă, un concept care cred că are la bază ideea că trebuie să ai mare grijă când introduci un element pentru a nu supăra tabăra adversă — sincer, o tâmpenie.

Așa mi s-a părut că a fost și povestea de aici: Charlotte McConaghy a încercat să pună câte un element din fiecare gen, să adauge din toate câte puțin doar ca să bifeze niște cerințe, în loc să lase narațiunea să curgă natural.